A fi sau a nu fi... coarda

Purtand o discutie cu Remi, un cunoscut violonist (de fapt era cunoscut cand eram amandoi prin clasa a sasea) am fost surprins sa aflu ca nu a auzit de Vanessa Mae. Cum naiba, mai Remi? Desi tanti asta nu e batrana, are doar vreo 34 anisori, e cunoscuta de vreo doua decenii. Ea a inaugurat un nou curent dupa reteta urmatoare:
- se ia o tipa frumusica, de preferat asiatica;
- i se pune in brate o vioara uneori clasica, alteori electrica;
- si tipa frumusica incepe sa cante la vioara in timp ce danseaza foarte bine.
Toate astea au loc pe muzica clasica.
Hai sa vedem ce iese!

Arata bine, se misca bine si cand nu foloseste vioara electrica "tortureaza" una clasica, Guadagnini, fabricata pe la 1761. Fiind si foarte talentata ca violonista, Vanessa nu prea a avut concurenta multi ani in acest segment pana cand cineva s-a gandit sa mai lucreze la reteta. Daca nu avea o singura violonista de calibru greu a optat pentru un cvartet de coarde. Nu fetele erau coarde, bre, ci instrumentele la care cantau. Numai la prostii te gandesti. Sa revenim la reteta:
- se iau patru fete dragute (e drept ca una are barnaul cam proeminent) dintre care obligatoriu una trebuie sa fie asiatica;
- sunt numite Bond, fara James;
- li se pun in brate niste instrumente electrice, mai exact doua viori, o viola si un violoncel;
- sunt urcate pe scena unde trebuie sa cante si sa danseze furand din spectatorii Vanessei.

Rezultatul este unul destul de bun si fetele sunt invitate si de Andre Rieu sa cante impreuna intr-un concert:

Publicul e in delir! Ce spui, mai Remi? Cum? N-ai auzit nici de Andre Rieu? Pe ce lume traiesti?

Andre Rieu este un fel de Jean-Michel Jarre al muzicii clasice. El o prezinta intr-o forma accesibila profanilor. Desigur ca puristii il arata cu degetul pentru ca e prea comercial, dar multora ne place Rieu, chiar daca e cam batraior, adica e cam de varsta lui taica-tau. Desigur ca in fisa postului figureaza o vioara Stradivarius. Omu' canta cu o orchestra destul de numeroasa numita Johann Strauss Orchestra si are niste spectacole care nu sunt chiar asa de sobre ca faimosul spectacol de 1 ianuarie de la Viena. Ba chiar de cele mai multe ori orchestra o ia razna dupa jumatatea spectacolului, iar alteori nici macar nu asteapta sa ajunga pana acolo.

Cele mai reusite spectacole mi se par cele pe care le face anual in Piata Vrijthof din orasul sau natal, Maastricht. Scena este situata pe una dintre laturile pietei, iar pe celelalte trei laturi sunt terase unde spectatorii stau la mese cu cate un pahar de vin, bere sau sampanie, iar in interiorul pietei sunt si scaune pentru cei care nu au avut noroc sa faca rezervare pentru o masa. Aici orchestra innebuneste mult mai repede, publicul danseaza pe langa mese, printre randurile de scaune sau chiar la balcoanele cladirilor care delimiteaza piata.

Problema coardelor nu a ramas ignorata nici de romani. Adrian Ordean a racolat trei eleve de la Liceul de Muzica "George Enescu" si o studenta de la Universitatea de Muzica si a repetat reteta Bond, singura diferenta fiind inlocuirea violei cu orga. Astfel ia nastere trupa Amadeus care devine rapid foarte cunoscuta publicului roman.

Acum urmezi tu, Remi! :)

Politia vegheste si amendeste

Da, politia vegheste si amendeste! Ba chiar suspendeste permise! Evident ca o face abuziv!

In dupa amiaza asta priveam la televizor un episod din Familia Bundy. Era a nu stiu cata oara cand il vedeam, dar de fiecare data era la fel de savuros. Numai ca de data asta taraboiul din exteriorul ferestrelor imi acoperea sunetul televizorului. Am abandonat canapeaua calduta si m-am indreptat spre fereastra. Pe strada era o nunta de cocalari, din aia cu strigaturi. Masinile nuntasilor parcate si pe stanga si pe dreapta drumului lasau doar un culoar pe mijloc cat sa treaca masinile, dar nici ala nu era practicabil pentru ca nuntasii intinsesera hora in mijlocul strazii. Chiar in fata blocului meu era un cap tractor cu o cisterna de GPL care astepta sa intre pe acel culoar, iar in spatele lui era o intreaga coloana. A asteptat vreo 10-15 minute pana cand nuntasii s-au hotarat sa incheie hora, dar ghinion! Coloana din celalalt capat al culoarului a intrat prima prin culoar. Au trecut mai multe autoturisme si din fata a venit si un alt TIR. Asta cu cisterna de gaz a tras putin dreapta sa-i faca loc celuilalt sa treaca, dar se pare ca i-a dat cu radical la calcul si a atins un pic usa unui Megane al nuntasilor parcat in dreapta lui. Desi el nu avea semne pe masina omul a fost corect si nu a dat bir cu fugitii.

Dupa cateva minute la Megane a venit o grasana imbracata intr-o rochie portocalie mulata care ii punea in evidenta sunculitele sexoase. Nu era singura, ci insotita de un politist de frontiera imbracat in civil ca doar era in timpul liber. E drept ca era genul care ar fi fost in stare sa mearga si la nunta in uniforma sa-l vada toata comuna ce tare e el. Si a inceput circul. L-au facut pe saracul camionagiu cu ou si cu otet. Intre timp apare si un moldovean la costum, genul mesterica de Spania, nuntas si el, si incepe sa urle la camionagiu: "Bă, ai asigurare? Ai asiguraree? Ăăăă?" Camionagiul le raspundea civilizat, dar astia il incoltisera. Intre timp apare si seful circulatiei din comuna, nuntas si el, care din interiorul elegantului sau Mercedes cu folii negre pe geamuri incepe si el sa urle la bietul camionagiu care isi permisese sa strice nunta cumnatului mandrului sef al circulatiei. Nervos si-a chemat un subaltern sa-l arda pe camionagiu. Pana sa apara agentul care primise nobila sarcina de a curata soselele patriei de un nesmitit de sofer ce strica nuntile smecherilor, nuntasii au blocat iar soseaua vreo 5 minute pentru ca trebuia sa mute calabalacul dintr-o masina in alta. Nu conta ca era ditai coloana de masini care asteptau sa treaca de nunta. Da' cine erau ei sa grabeasca nunta unui smecher? Si nu orice smecher, ci unul despre care se zvoneste ca e traficant de droguri. Ma rog, nu pot confirma zvonul pentru ca eu n-am cumparat marfa de la el. Deci dupa cum spuneam nu era nunta oricarui smecher ci tocmai a cumnatului sefului circulatiei din comuna si, sincer, eu chiar nu cred ca o ruda a unui distins cap al politie poate fi infractor.

Intr-un final nuntasii se cara si pe strada eliberata apare MCV-ul de la rutiera condus de vajnicul agent chemat sa salubrizeze traficul viciat de camionagii nesimtiti. Se apropie de masinile implicate in accident langa care ramasesera doar camionagiul, scroafa portocalie si politistul de frontiera. Acolo ii spune scurt camionagiului ca il va lasa fara permis pentru ca nu a pastrat distanta si s-a bagat in depasirea coloanei. I-am dat dreptate vajnicului agent. Cum sa depasesti masinile stationate? Trebuie sa fii imbecil sa le depasesti. Astepti in spatele lor pana vine cineva si le pune in miscare, astepti si o saptamana daca e nevoie.

Acum, lasand ironia la o parte, asta era genul de accident care trebuia solutionat prin intelegere amiabila, iar daca cele doua parti nu se intelegeau asupra vinovatiei, politistul care constata trebuia sa dea o amenda de doua puncte de penalizare. Insa nefericitul de camionagiu a fost omul nepotrivit la locul nepotrivit, adica acolo unde seful circulatiei blocase circulatia pentru ca al sau cumnat sa incinga o hora.

Camionagiul ii zice agentului: "Domnule, cum sa ma lasati fara permis 30 de zile pentru asta?" La care agentul ii raspunde arogant: "Bă, la inceput imi parea rau ca te las fara permis, dar acum chiar imi pare bine!" Si s-a tinut de cuvant lasandu-l fara permis! De asemenea m-a intrigat si cine se gasise sa se ia de camionagiu si anume: politistul de frontiera. Alt nemernic si ala. Nemernic pe care alta data l-am vazut zgariind o masina stationata dupa care a sters-o englezeste si care acum facea clabuci catre soferul autotrenului care nu a fost asa de "inteligent" incat sa fuga si el de la locul accidentului.

Halal politie! Cand vezi nemernici din astia te bucuri ca basescu le-a taiat salariul, dar apoi iti dai seama ca te bucuri degeaba. La nemernicii astia salariul constituie doar bani de buzunar la scoala pentru odraslele lor inteligente ca ei. Afectati de taierile de salariu au fost doar politistii cinstiti care traiesc din salariu, nu nemernicii care dupa taieri isi cumpara Mercedesuri.

Dupa ce s-a incheiat tarasenia i-am recomandat nefericitului ramas fara permis sa conteste sanctiunea in instanta si i-am promis ca ii voi fi martor, ba chiar l-am mai convins pe un vecin care asistase la mizeria asta sa fie si el martorul camionagiului. Si n-ar strica sa faca si niste plangeri pentru abuz in serviciu, atat la Directia Generala a Politiei Rutiere, cat si in instanta.

Pana atunci ii doresc succes bietului sofer calcat in picioare de Polutia Romana!

Franta si tiganii... Franta lor... tiganii nostri...

De cand cu intrarea Romaniei in UE au inceput oamenii sa se plimbe prin Europa. Romanii mai putin, tiganii mai mult. Doar e vorba de un popor migrator, ce naiba! Nu poporul roman, bre! Celalalt. Si se plimbara tiganii cat se plimbara, dar cel mai mult le placu pe langa stalpul ala din buricul Parisului. Lume multa p-acolo. Mai aveau si ei cu cine sa schimbe o vorba... un portofel... Numai ca statul francez nu a suportat concurenta prea mult timp si i-a trimis acasa pe bronzati cu cate 300 euro de palarie. Hai, fie si de fusta inflorata! Afacere buna! Au luat tiganii banii, au venit in vacanta in Romania cu avionul asigurat de francezi, dar dupa aceea, cum era si normal, back in bussines! Tot la Paris ca acolo aveau oamenii afaceri prospere.

Zilele astea ministrul de interne francez s-a decis sa ia taurul de coarne si sa rezolve definitiv problema "inchiderii" tiganilor intre granitele Romaniei pe motiv ca cica ei francezii nu pot sa preia gunoaiele Europei. Pai, mai dragi cetateni Europeni vorbitori de limba franceza, prin anii '90 ne-ati aratat cu degetul pe motiv ca nu suntem in stare sa integram minoritatile. Manca-v-as portofelili voastre, voi de ce nu-i integrati? De ce ii deportati in Romania? Conform logicii stimabilului ministru francez de interne noi suntem tomberonul Europei. Ce vina avem noi ca in urma cu cateva secole s-a oprit ciuma fix in jurul Carpatilor?

Dar sa revenim la ciorile... pardon... oile noastre! Io mi-am asumat criticile cum ca romanii nu i-au integrat pe tigani, da' sa ma ia dracu' daca stiu cum s-o facem. D-aia zic sa cascam dracului ochii la alti europeni mai civilizati si sa invatam de la ei! Sa-i integreze ei pe tiganii si noi luam notite. Dupa ce voi vedea o demonstratie de integrare a tiganilor facuta de francezi sau de macaronari sa mor de nu integrez si io pe cineva. Uite, spre exemplu, noi am putea sa incercam sa integram lipovenii, dar ne trebuie musai exemplul francez.

Asa ca, stimabili europeni civilizati, integrati voi "gunoiul" (conform definitiei ministrului francez de interne)! Cand e vorba de dat din gura sunteti tare buni! Acum e timpul sa treceti la fapte! Nu va mai comportati ca boierul cu iobagii! Deportarile astea sunt nedemocratice! Tot nedemocratica este si limitarea dreptului la munca a cetatenilor romani. Atentie! Romani! Ne-am cam saturat sa ne luati la per-pulis.

Gud lac la integrare!

Bradisteanu versus Basescu, 1-0 pentru diavol

Desi mi-am propus sa stau departe de rahatul politic pentru ca pute prea tare, evenimentele din ultimele zile au reusit sa ma faca sa ma razgandesc.

Am vazut cu totii cum intaiul corupt al tarii trebuia sa fie arestat si plimbat cu catuse in prime-time. Regizorul aranjase spectacolul la detaliu. Cum care regizor? Regizorul-jucator... sau actor... dupa caz... Toate bune si frumoase pana la un punct in care nemernicul de actor se gaseste sa improvizeze cu un pistol scos din buzunarul halatului de casa. Actorul se raneste usor, dar cui ii pasa? Spectacolul a esuat. Publicul platitor nu vede catusele. Macar de ar fi vazut un cadavru, dar nici cadavru n-avem. Actorul este scos din scena, dar cochetaria sa de curva masculina priveaza publicul si de cele cateva picaturi de sange care ar mai fi putut sa intereseze publicul. Dar ce sa vezi? Dupa ce actorul si-a schimbat camasa patata de sange si-a infasurat un fular in jurul bandajelor.

Regizorul turbeaza. Ar fi trebuit sa primeasca un Oscar, dar din imbecilitatea actorului nu prea mai are sanse sa culeaga nici macar o galeata de garoafe ofilite dupa ce se trage cortina. Cu spume la gura incepe sa apese pe toate butoanele aflate la indemana, chiar daca nu stie exact cum se va modifica decorul la fiecare apasare de buton. Unul dintre butoane deschide usa camerei in care se afla armata de critici platita de regizor pentru cronici pozitive. Acestia se calca in picioare unii pe altii pana tarziu in noapte si mazgalesc mii de foi cu condeiul inmuiat in sange. Din pacate nu e sangele actorului, ci doar sangele unui purcel din recuzita care trebuia sa fie facut la protap dupa spectacol. Tarziu in noapte se sting luminile scenei, dar a doua zi o data cu rasaritul soarelui incepe viermuiala pe scena si prin jurul ei.

De fapt scena s-a mutat cateva cvartale mai incolo intr-un spital adormit pana la eveniment. Actorul este operat in loc sa fie tarat la Rahova in starea in care se afla cu sangele siroind pe drum la fel ca spahiii fugariti de Vlad Tepes. Regizorul este in pragul apoplexiei. Urla cu ochii iesiti din orbite si cu balele curgandu-i din gura. Apropiatilor sai le este frica sa intre in incapere, dar si neprezentarea la apel le poate aduce condamnarea la moarte. Grea situatie! Parca cea mai buna solutie este sa intre totusi la regizor si sa-l ajute sa gaseasca niste tapi ispasitori. Pe la gazete armata de critici incepe sa indice vinovati pentru esecul piesei de teatru. In primul rand e vinovat recuziterul pentru ca i-a dat arma. Apoi masinistul pentru ca nu l-a spanzurat pe actor cu sfoara cortinei cand a vazut ca n-a murit din cauza impuscaturii. Ba chiar si sufleurul a suflat aiurea. Ar trebui supusi oprobiului public si profesorii care l-au avut ca student pe actor in timpul facultatii. Niste pietre bine tintite la Stalpul Infamiei le-ar face foarte bine.

In mijlocul vacarmului medicii se concentreaza la ceea ce stiu mai bine: sa-l trateze pe actor. Nu e prima oara cand opereaza in vacarmul unui scandal. Operatia reuseste si pacientul nu moare. Regizorului nu-i vine sa creada. Macar de ar fi murit in operatie si ar mai fie iesit ceva, dar prostanacii aia de medici i-au stricat regia. Asa ca isi trimite apostolul Macovei sa trambiteze ca medicii nu au tratat corespunzator pacientul deoarece traieste. Nici figurantii care trebuiau sa-l plimbe pe actor cu catusele nu si-au facut treaba. Gata li s-au terminat carierele. Si lor si celor care i-au recomandat pentru acest spectacol. Sa curga sange! Sange de medic, sange de figuranti, sange de gardieni, sange de avocati... cat mai mult sange... Toata scena sa fie spalata in sange! Ca in Noaptea Sfantului Bartolomeu.

Medicului Bradisteanu i se deschide rapid un dosar penal, iar doctorul Lascar este si el audiat de catre DNA. Idiotenia atinge cote inimaginabile. Un medic este acuzat pentru culpa medicala, dar nu exista nicio expertiza care sa stabileasca asta. Cuvintele apostolului Macovei sunt suficiente pentru a-i trimite pe medici la ocna. Nu mai este nevoie de probe. Dupa multe ore petrecute la DNA medicul Bradisteanu iese leganandu-se palid la fata. Nici doctorul Lascar nu se simte prea bine desi el nu este cercetat penal, ci doar audiat.

Nu e prea greu de inteles in ce au constat "audierile" DNA. Cei doi medici au fost amenintati cu dosare penale pentru spaga daca nu colaboreaza cu regizorul si sa-l azvarle cat mai repede pe actor in temnita. Medicii protesteaza ca e malpraxis. Li se arata cateva inregistrari in care se vede ca medicii au primit bani de la pacienti ca recompensa pentru calitatea operatiilor, iar acestia aleg raul cel mai mic. Il vor ejecta pe actor din spital.

Seara in prime-time desigur actorul este dat afara din spital si intemnitat la Rahova.

Regizorul a castigat. Putine puncte, dar a castigat. Insa e fericit ca desi nu a reusit sa-l ingenuncheze pe Arafat in iarna, a recuperat acum ingenunchind alti doi medici mai grei. Ce daca au muuuult mai multa carte decat el? La ce le-a folosit. Doar Dumnezeu da viata, dar in multe cazuri medicul Bradisteanu a redat-o. Ce daca niste muuulti oameni ii datoreaza viata lui Bradisteanu, care e mai mult decat un simplu om. Pentru echilibru tot niste muuuulti oameni ii datoreaza mizeria, foamea sau chiar moartea regizorului.

In acest meci a invins diavolul cu 1-0. Baietii buni inving doar in filme.

Drama unui prieten

 Povestea lui Adrian relatata de el insusi. Cuvintele mele sunt de prisos.

"A inceput cu o interventie chirurgicala. Extirpare de ovare. Operatie foarte grea. Tumoarea mare de pe uter era inoperabila la acel moment. A urmat chimioterapia. Sase sedinte. A suportat-o relativ usor. Dupa a patra sedinta, fiind in perioada de maxima vulnerabilitate (organismul afectat de citostatice) a facut o complicatie. In termeni populari "lipitura de mate". Ocluzie intestinala. A fost operata de urgenta. O alta interventie chirurgicala grea cu riscuri multiple. S-a recuperat nesperat de bine. Chirurgul mi-a spus, ii studiase dosarul medical inainte de operatie, ca in opinia sa ca si chirurg fara specializare in oncologie, ca a reactionat bine la chimioterapie. Cand a desfacut-o, a constatat ca tumoarea de pe uter regresase mult (comparativ cu estimarea din raportul de computer tomograf din vara) iar metastazele de pe ficat, abdomen si splina, macroscopic (palpare) nu mai erau detectabile. Ne-a incurajat sa luptam cu boala.

A continuat cu ultimile doua sedinte de citostatice. La evaluare concluzia a fost ca organismul i-a reactionat incredibil de bine, si metastazele numai erau deteactabile, iar tumoarea initiala de pe uter regresase cu 70% fiind operabila. Bucurie, vise sperante...

Au inceput dureri in articulatiile de la solduri. Tot mai agresive de la o zi la alta. Investigatie RMN, concluzia, cancerul i-a afectat sistemul osos. Cea mai spurcata forma de cancer, cu cele mai crunte dureri. A urmat radioterapia. Prima data cand un medic i-a spus-o in fata ca e vorba de tratament paliativ, menit sa-i atenueze durerile si pentru o perioada sa opreasca evolutia bolii. Exclus vindecare... Prima reactie a fost ca merge la Botosani sa-si cumpere loc de veci...

A trecut repede peste socul psihic. A fost o luptatoare incredibila. Cum o stiam de peste douazeci de ani, n-as fi crezut-o in stare de o asa putere de lupta. A terminat radioterapia. Greu, a afectat-o greu de tot.

A fost un moment de cumpana. In linii mari, medicina conventionala ne-a "spus" cum ca asta ar fi cam tot ceea ce-i poate oferi. La sugestia unui amic (nu spun cine, membru DC, un om deosebit) am inceput un tratament alternativ. Oricum numai aveam ce pierde...

Din start am eliminat "solutiile" fanteziste oferite de vindecatorii minune de care e plin internetul, si nici la descantari gen Mama Omida n-am apelat. In schimb am incercat un tratament naturist, oferit de un medic. Foarte pe scurt un program experimental, inca neomologat, dar cu oaresce rezultate care nu trebuiesc neglijate.

Dupa trei saptamani starea ei generala se ameliorase semnificativ. De exemplu, nu suporta statul in fund (mersul cu masina). tratamentele le-a facut la Iasi. Naveta, Simeria - Iasi, cu trenul, la vagon de dormit, iar Simeria - Petrosani cu masina. Cand a revenit acasa dupa radioterpie, mersul cu masina de la Simeria la Petrosani, circa 75 de minute, a fost un chin. Dupa trei saptamani de tratament alternativ, la cererea ei am dus-o la Oradea, cu masina, 5 ore la dus, 8 ore la intros (traficul...) pe care le-a suportat incredibil de bine.

In acesta perioada inca ieseam seara la plimbare, e drept nu foarte lunga. stateam la terasa la o bere (eu...). Dar au inceput sa apara alte complicatii. La inceput o stare de amorteala la un deget de la mana stanga, apoi tot mai des, crize in care ii amortea o parte tot mai mare din mana, apoi crize insotite de miscari convulsive ale mainii stangi, apoi ale mainii si ale obrazului (partea stanga). Un fel de epilepsie.

Alt RMN. Alta veste crunta. Metastaza cerebrala. iar consultatii de urgenta. Colaborare medic oncolog, medic neurochirurg. Concluzia, este o singur ametastaza cerebrala, operabila.

Medicul neurochirug a avut oaresce reticente legate de operatie, in sensul ca dat fiind dosarul ei medical nu se mai prea juistifica o interventie chirurgicala, dar, vazand optimismul ei si dorinta ei de a invinge boala a decis sa o opereze. Operatie pe creier. Extrem de dificial, care a decurs incredibil de bine. Din pacarte, ca-n bancurile proaste. Operatia a reusit, pacientul a murit...

Operatia pe creier chiar a fost o reusita, dar restul organismului nu a mai suportat. Avea noi metastaze care ii atacasera grav splina si rinchii. Dupa operatia pe creier, a urmat o saptamana cu trend ascendent. Se recupera foarte bine. Nu-si mai controla degetele de la mana stanga, dar dupa exercitii cu fizioterapeutul a reainceput sa mearaga. Sa umble prin salon, sa mearga la baie. Cine a ingrijit un bolnav in stare grava stie ce inseamna cand un bolnav reaincepe sa mearga la baie...

Apoi, a urmat ultima saptamana. Chinuri cumplite. E greu de descris in cuvinte ce inseamna sa vezi pe cineva cu care ai impartit patul timp de 21 de ani cum plange si urla de durere, te implora sa-i dai ajutorul, iar tu esti neputincios, n-ai ce-i face...

In ultima perioada, simtea o nevoie acuta sa bea alcool. N-a fost niciodata o consumtoare de alcool. Cu o zi inainte de externare, pe 17 mai a fost ziua ei. 44 de ani. Cu cateva zile inainte incepuse sa-mi spuna ca vrea sa bea. Vrea sampanie. I-am spus medicului. Raspunsul: Domnule, evident ca aprobare oficiala nu va pot da. I-ai domnule o sticla de sampanie sa o bea cu fetele din salon. Un gat de sampanie n-are ce sa le faca rau...

I-am organizat un "party". Rude, prieteni, colegele de salon, asistente. Tort, sampanie. S-a bucurat de ultima ei aniversare. A baut circa 20 ml de sampanie, s-a cherchelit si a adormit...

Ultimile 4, 5 zile a inceput tratamentul cu morfina. Macar a mai a scapat de durerile alea crunte. in ultimile trei zile nu a mai mancat nimic. Cu o seara inainte, in schimb, mi-a spus ca vrea bere. I-am luat o doza de bere din care a baut aproape un pahar...

Daca in urma cu un an de zile, cineva mi-ar fi spus ca o sa invat sa gatesc n-a s fi crezut. 21 de ani mi-a gatit ea mie, jumatate de an i-am gatit eu ei. M-am calificat ca infirmier. Igiena corporala pentru un bolnav neputincios. Macar atata consolare am ca n-am lasat-o sa fie spalata, curatata de straini. Inainte daca trebuia sa fac o injectie si vedeam un strop de sange eram in stare se lesin. Ultimile saptamani eu i-am facut injectiile. M-a invatat o asistent, sa o pot ajuta atunci cand interveneau crizele de dureri in tim,pul noptii.

Tratamentele medicale le-a urmat la Iasi si la Petrosani. A avut parte de o asistenta medicala de exceptie. Medici carora nu am sa le reprosez absolut nimic. S-au implicat nesperat atat profesional cat si emotional. Am cheltuit un sac de bani, desi a beneficiat de tratatament medical gratuit. In schimb, nu am fost, nici un moment, conditionat de acordarea asistentei medicale in schimbul vreunei "atentii".

A avut o putere de a lupta cu incredibila. Pana cu o saptamana inainte de deznodamantul final inca mai credea in vindecare. Inca mai era optimista...

Dupa inmormantare (ieri) am constatat ca am o o masa intreaga plina de 1001 de medicamente. In special calmante, cu care am incercat sa-i alin durerile crunte (pana inainte sa treaca pe morfina). Le-am pus pe toate intr-o sacosa si le-am dus la spital, la sectia de oncologie. Sper sa poata ajuta pe alti bolnavi care au posibilitati financiare mai modeste. Ma gandesc ce sa fac cu dulapurile intregi de haine ale ei. Am vorbit cu o asocitie de ajutorare (Caritas) sper sa le accepte.

In linii mari, cam asta ar fi "radiografia" unei drame, din pacate mult prea des repetata si majora pentru mine. Le multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca tot textul."

Condoleante, prietene!

Balada lui Aniel - partea a doua

In acest week-end Aniel a mai luat un examen, cel al alegerilor pentru scaunul de primar al comunei sale. Dupa cum era de asteptat acest examen nu i-a ridicat probleme eroului nostru. Din pacate nu stiu daca reusita a fost si de aceasta data in chilotii lui Aniel sau in alta parte, dar un singur lucru este cert: masinile noastre au mai castigat o sansa!

Campania s-a incheiat, voievodul a castigat

Cred ca mai corect ar fi sa spun ca bulibasa a castigat.

Dupa ce duminica am mers la vot cu mic cu mare si s-a realizat o prezenta la vot record, a venit si vremea numaratorii. Oras mic, asa ca numaratoarea s-a terminat ieri. Tot ieri a fost reconfirmat vechiul primar care a mai bagat in tolba un mandat. Deci campania lui bazata pe mexicani a fost una eficienta, iar recunostinta lui a inceput sa se manifeste inca din prima zi a celei de a doua domnii. Ieri dupa amiaza deja primul vehicul cu tractiune baligoasa era garat la umbra in parculetul din mijlocul orasului, iar mexicanul cu piran... sotia coseau iarba.

Se pare ca s-au integrat mai bine decat noi.

Campania continua...

Oficial campania electorala s-a incheiat la ora 0 a acestei zile. Oficial... Practic acum incepe ofensiva.

Acu' vreo ora ajung si io acasa ca tot omu' si constat cu surprindere ca e cam problematic sa parchez masina, desi pana acum nu au fost situatii in care sa nu am unde parca. Un trib de cetateni mexicani... stii genul ala cu burdihan, palarie si mustata... se pripasisera pe langa blocul meu. Isi aruncasera masinile, la fel de negre ca si ei, in asa fel incat sa incurce cat mai mult atat carosabilul, cat si trotuarul. Cele trei minuni ale tehnologiei - un Mercedes MiLeu, un a seiz si o Vectra - erau lasate ostentativ cu usile deschise si aveau lipite la greu postere cu actualul primar si cu partidul sau. Ai ghicit! Candideaza iar pentru ca ne-a convins ca stie sa doarma la primarie. Bine, ma! Nu erau trei minuni ale tehnologiei, ci doar doua ca Vectra nu e masina.

Gasesc pana la urma un loc in care bag masina, chiar langa grupul de onorabili cetateni si nu apuc sa opresc ca deja un pui de cetatean in varsta de vreo 5 ani (nu stiu daca la ei se calculeaza varsta ca la noi) pune mana pe unul din stopurile masinii mele. Calc un pic acceleratia si micuta zburatoare se sperie. Face doi pasi inapoi apoi revine mult mai curajos si pune mana iar. Calc iar acceleratia, dar nu-l mai sperii pe vajnicul inaripat. Cobor din masina si in timp ce intru in scara blocului puiul de cetatean ma priveste victorios in timp ce sta sprijinit de masina mea arborand un aer de proprietar. Probabil ca urmatorul pas e sa faca in asa fel incat sa devina proprietar. La ei totul este doar sa-si doreasca un lucru si sigur il vor obtine. Nimeni si nimic nu-i impiedica. Dupa cateva minute aud urland alarma masinii mele. De sila nici nu ies sa vad ce s-a intamplat, desi stiu ca alarma mea nu prea vrea sa urle din senin. Constat ca totusi e un semn bun daca alarma masinii mele urla in fata blocului. Inseamna ca si masina e tot acolo. N-a plecat nicaieri.

Tribul devine tot mai zgomotos. Mai apar vreo 3 Passat-uri si un Logan, toate avand postere lipite pe toate geamurile disponibile. Cam putine geamuri! Ma gandesc ca prin luneta nu se vede nimic, dar apoi imi dau seama ca n-am vazut in viata mea un mexican care sa priveasca in oglinzile retrovizoare. Ei nu se incurca in fleacuri. Cum sunt obisnuiti de mici sa zboare, condusul masinii devine o bagatela pentru. Intai isi iau permisul de conducere si abia apoi se gandesc daca au nevoie sa invete sa citeasca si sa scrie, dar isi dau seama rapid ca literele alea tampite nu sunt pentru ei.

La fel si astia de azi. S-au strans intai la scoala de soferi de la coltul strazii unde au primit materialele de propaganda si sarcinile de lucru si s-au regrupat la mine la bloc asteptand ordinul de imprastiere. Nu e greu de ghicit ca sunt musterii patronului scolii de soferi. N-ai ghicit! Nu locuiesc in Arges, da' si aici se gasesc permise. Sa revenim la subiect. Patronul scolii de soferi candideaza si el la consilieri pe listele partidului din care face parte si primarul. Asa ca a mobilizat oamenii pentru a-i trimite la munca.

Burtosii se agita si dau telefoane: "Sa traiesti, sefu'! Da-mi furgoneta aia sa ma plimb cu ea!" Nu stiu daca li se aproba cererile pentru ca dupa ce inchid telefoanele incep sa vorbeasca in limba mexicana, iar eu nu prea o inteleg. Oricum imi e greu sa-i inteleg si cand vorbesc romaneste, da' pun io vocalele si pana la urma imi dau seama ce au vrut sa zica.

Intr-un final primesc ordinul. Se incoloneaza disciplinati si pleaca prin targ sa continue campania electorala, cred eu ca una eficienta. Probabil ceilalti cetateni se vor simti tare motivati sa mearga si sa puna stampila pe actualul primar. Cu o asemenea campanie nu prea ai cum sa dai cu stampila pe langa.

Vom trai si vom vedea. Mai sunt doar cateva zile.

Balada lui Aniel sau de ce nu ne merg masinile

In ultimii 20 ani masinile au devenit tot mai complexe. Burdusite de electronica au inceput sa aiba vointa proprie diferita de a noastra. Tuturor ni s-a intamplat cel putin o data sa se opreasca motorul si sa nu mai vrea sa porneasca nici macar stropit cu aghiazma sau descantat de toti preotii din oras. Asa ca toate sperantele noastre s-au concentrat asupra semizeilor din service. Nu degeaba unii dintre ei au facut facultati grele. Si raspunsurile semizeilor ne-au luminat: "Asa face toate, dom'le!" Intr-adevar trebuie foarte multa carte pentru a da un asemenea raspuns stiintific.

De aceea am un foarte mare respect pentru inginerii auto, mai ales de cand am vazut traiectoria energica a unuia dintre ei. Se da un personaj. Sa-i spunem Aniel. Aniel al nostru e un baiat simplu de la tara care şontâc-şontâc a terminat liceul si cum era firesc s-a orientat catre o facultate particulara. Dar, ghinion! Facultatile particulare nu ofera cazare in camin. Asa ca dupa un an de facultate s-a reorientat catre Politehnica pentru ca Regia e mare. Si asa a ajuns Aniel student al Facultatii de Transporturi, sectia de Autovehicule Rutiere. Acolo l-a reintalnit pe prietenul sau din copilarie, Doru, care avea deja experienta unui an de studentie la A.R. Asa ca Aniel a ascultat sfaturile lui Doru si chiar a perfectionat tehnicile acestuia. Nu, nu erau tehnici de invatat, ci tehnici de "săru-mâna". Cum ce sunt alea? Tehnici de a-l convinge pe profesor sa iti dea examenul chiar daca nu stii nimic. Inceputul se face in timpul semestrului cand Aniel mergea la profesor si ii spunea "Dom' profesor, stiti... sunt si io baiat saracut de la tara, da' vreau sa invat... si e cam grea materia dumneavoastra... da' ma straduiesc si io... poate nu ma lasati dumneavoastra...". Apoi mima implicare pe la cursuri, seminarii, laboratoare, chiar daca nu se prindea o iota de el.

Insa tehnica aceasta nu se bucura de succes la toti profesorii, asa ca la acestia era nevoie de varianta de back-up: copiatul. Si aici Aniel era inegalabil in Facultate. Talentul sau l-a facut sa depaseasca multe examene care i-au ingenuncheat pe altii care invatau ca prostii.

Toti studentii la A.R. au avut cosmaruri din cauza teroristului Stoicescu, profesorul de Dinamica, un mos ce se incapatana sa predea, un fel de Die Hard in varianta politehnista. Ca sa fie cosmarul complet, materia lui se preda in doua semestre, unul in anul 3 si celalalt in anul 4, iar la examen era aproape imposibil sa-l copiezi pe terorist. Asa cum banuiti "imposibil" nu se refera si la Aniel.

Iata ca vine si primul examen de Dinamica. Pentru a castiga timp Stoicescu organizeaza in acelasi timp examenul de Dinamica I de la anul 3 cu examenul de Dinamica II de la anul 4. In sala aseaza in fiecare banca un student de anul 3 langa unul de anul 4 si le da subiectele. Se uita Aniel pe subiecte, da' par scrise in malgaşa veche. La fel si cele de la anul 4. Ce poti face in situatia asta? Subiectele iti sunt necunoscute total, iar copiatul este aproape imposibil. Pai nu-ti ramane decat sa te ridici si eventual sa vii in toamna cu speranta ca poate atunci vei pica pe subiect. Numai ca Aniel este la fel de perseverent ca Papillon. Acu' e drept ca Papillon era inchis, iar personajul nostru desi e liber sa iasa din sala, el se incapataneaza sa ramana intre ziduri. Studiaza atent terenul din jurul sau si constata ca are un coleg de banca ce a invatat. Isi da seama ca nu-l poate determina pe coleg sa faca si subiectele de anul 3. Sa iasa din examen? Nicidecum. Mai sta un pic si are sclipirea de geniu. Trebuie sa copieze ce scrie colegul de banca. Ce conteaza ca ala scrie subiecte de Dinamica II. Asa ca Aniel copiaza zelos tot ce scrie colegul. La final colegul se ridica si duce lucrarea la catedra. Aniel mai mimeaza vreun sfert de ora ca scrie, apoi se ridica tacticos si isi pune lucrarea la catedra peste cele de Dinamica II ale studentilor de anul 4 si iese din examen.

Dupa cateva zile se afiseaza rezultatele si desigur ca pe liste apare si Aniel cu o nota onorabila, dar la Dinamica II, desi teoretic el a dat Dinamica I. Ce e de facut? Nota trebuie trecuta in catalog la Dinamica I, iar Stoicescu sigur nu a trecut-o pentru ca nu l-a gasit in catalogul de anul 4. Pai ce sa fie de facut? Putintica rabdare pana la etapa urmatoare. Dupa vreo doua luni Aniel merge la Stoicescu si ii spune: "Dom' profesor, stiti... s-a produs o incurcatura.", "Ce incurcatura?", "Pai io sunt anul 3, da' m-ati trecut pe listele cu note de la anul 4 si nu ati trecut nota in catalog." Scoate mosul caietul, verifica si descopera ca Aniel are nota de trecere. "Bine, mai, voi trece pe la secretariat si iti scriu nota in catalog." Iese Aniel fericit. Gata, a luat Dinamica I, ba chiar din prima. E o realizare notabila pentru orice student la A.R.

Dar din pacate vine si examenul de Dinamica II. Stiind ca nu prea merge copiatul la mos Stoicescu studentii insista sa stabileasca examenul intr-o duminica. Era perioada de glorie a "centului" la Connex. Pe abonamentul Cent si pe cartela Kamarad puteai vorbi cu 1 cent/minut in week-end. Probabil ca te intrebi ce legatura are "centul" cu examenul de Dinamica. Pai are. Studentii comunicau telefonic cu colegii lor de afara care le dictau ce sa scrie. Tehnica presupunea o casca finuta cu un fir subtire adus de sub gulerul camasii pe la ceafa, lipit cu super glue de cap si acoperit cu fond de ten pe unde traversa pielea la vedere. Buna tehnica! Numai ca teroristul are ceva banuieli si la inceputul examenului le cere tuturor studentilor sa puna telefoanele pe catedra. Dezamagiti oamenii isi predau telefoanele. Dar Aniel a anticipat manevra profesorului si avea pregatite doua telefoane imprumutate din camin pe care le depune convingator in fata lui Stoicescu. Casca din ureche e legata de telefonul personal al lui Aniel care sta linistit in chiloti sprijinit de penis. Asa ca reusita examenului de Dinamica II a stat in chilotii personajului nostru.

Totusi Stoicescu nu era singurul terorist din facultate. Mai era unul, chiar daca nu la fel de fioros. Iata ca vine si examenul cu teroristul nr. 2. Eroul nostru intra in examen, isi noteaza subiectele si apoi iese fara a preda foile semnate de profesor. Afara impreuna cu un alt coleg care a adoptat aceeasi strategie incepe sa scrie rezolvarile subiectelor inspirandu-se din cursuri si seminarii. Termina de scris si il asteapta linistiti pe profesor. Intr-un final apare si profesorul cu lucrarile sub brat mergand catre cabinetul sau unde urmeaza sa le corecteze. Dupa ce trece pe culoar pe langa cei doi studenti, acestia isi arunca foile in spatele profesorului, dar profesorul fiind mai in varsta nu aude zgomotul colilor de hartie. Aniel striga repede dupa el: "Dom' profesor, v-au cazut niste foi!" Teroristul se intoarce si vede hartiile imprastiate pe jos. Aniel galant se apleaca si le aduna dupa care i le intinde profului. Acesta le ia, le pune peste celelalte, ii multumeste lui Aniel si pleaca mai departe.

Si asa, usor-usor, eroul nostru ia examen dupa examen pana cand in timpul unui examen are nevoie de putin ajutor de la un coleg si il intreaba pe ala: "Bai, ce-i aia chiulasa?" Colegul ramane inmarmurit. Cum naiba sa faci atatia ani de Transporturi si sa nu stii ce-i aia chiulasa? Vestea se raspandesti rapid printre colegii lui Aniel, toti razand copios de el. Dar personajul nostru reuseste sa termine cu brio facultatea. Performanta sa este demna de Cartea Recordurilor. Nu cred ca a mai existat vreo persoana care sa termine o facultate fara sa invete ceva din ea.

Dupa vreun an ma intalnesc intamplator cu el. "Ce faci, Aniele?", "Uite in armata.", "Ce ai, ma, te-ai dilit? Pai armata nu mai e obligatorie.", "Nu mai este obligatorie, dar pot dupa sase luni de armata sa ma fac politist fara vreo alta scoala.", "Pai zi asa! Esti mai potrivit de militian decat de inginer in service."

Mai trec niste ani si iar ne intalnim. "Ce faci, ma? Te-ai facut militian?", "Nu chiar. Sunt ofiter SRI.", "Bai, sa fie, deci asa de bine pregatiti sunt cei care imi asculta telefoanele"

Si iar mai trec niste ani si intamplator gasesc un site de pe care aflu ca Aniel candideaza zilele astea la primaria comunei lui. Articolul e chiar foarte elogios:

"Aniel este un tanar plin de elan, care şi-a propus un program electoral complex, axat în principal pe crearea locurilor de muncă și modernizarea comunei. Despre Aniel au vorbit cu mult entuziasm susţinătorii săi,  demonstrând că au mare încredere în șansa lui Aniel la Primăria comunei."

N-am inteles prea bine daca este candidatul partidului de pe afis sau al SRI-ului. Dar ce mai conteaza. Asa cum spunea si Pierre de Coubertin, initiatorul jocurilor olimpice moderne "important e sa participi". Iar eroul nostru mereu s-a condus dupa aceasta deviza, ba chiar a stiut sa adulmece oportunitatile mai bine decat oricine altcineva.

Oricum mai bine in primarie decat in service. Asa poate ne vor porni masinile mai usor.

Succes, Aniel!

Sa ne rugam pentru candidati sau cum se fura startul

Desi mi-am propus sa nu scriu despre politica pe blogurile mele totusi nu ma pot impiedica sa constat anumite aspecte ale vietii politice. Ma voi rezuma la a le descrie fara sa fac vreo referire la vreun partid politic.

In perioada Pastelui am avut ocazia sa merg la mai multe spectacole organizate prin diverse localitati. De ce spun ca am avut ocazia? Pentru ca de mult asteptam un prilej sa incerc niste fotografii de spectacol, imagini care iti solicita destul de mult abilitatile prin prisma luminii scazute, amestecate, care cade pe niste subiecti foarte dinamici in cea mai mare parte a timpului.

Cu putin timp inainte de Paste eram intr-o comuna unde fostul primar a organizat spectacolul intr-o curte privata, un fel de maidan ingradit. Cum era si firesc, nimic nu se face pe gratis, desi pare gratis. Organizatorul spectacolului l-a anuntat pe fostul primar care a urcat pe scena insotit de fratele sau si de actualul presedinte al consiliului judetean. Au urmat nelipsitele atacuri la adresa actualului primar pe care eu, personal, nu-l cunosteam, dar din spusele lor parea un zbir. Dupa ce au aratat ca politicienii "nu doarme" si ca vor face sa curga numai lapte si miere la fiecare robinet din comuna spre deosebire de cei care sunt acum la putere, cei de pe scena si-au aratat si fata "umana" cu smerenia caracteristica momentului. Presedintele consiliului judetean ii intreaba pe spectatori: "Ce este maine seara?... Este noaptea de Inviere!... Ce facem noi maine seara?... Mergem la biserica!... si... si... ce facem acolo?... Ne rugam!... Pentru cine ne rugam?... Pentru noi." Publicul repeta dupa el raspunsurile, dar presedintele consiliului judetean isi da seama ca publicul nu a receptionat corect mesajul si repeta: "Pentru cine ne rugam?... Pentru noi!" si de data asta arata cu un gest elocvent cine sunt acei "noi". Desigur ca cei de pe scena.

Doar nu organizam spectacol fara intrare ca fiecare sa se roage de capul lui si pentru cine vrea el, pentru bunica, pentru pisica, pentru copil. Nu! Trebuie ca toti sa se roage in cor pentru reusita in alegeri a Partidului si a minunatilor Sai candidati. Ce daca alegerile sunt abia peste doua luni? Ce daca oficial campania electorala nu a inceput? Nu ne impiedicam acum in astfel de fleacuri. Scopul scuza mijloacele. Pai daca nu ne rugam de Paste, atunci cand? Desi n-ar fi rau sa mutam Pastele in campania electorala de la locale, iar Craciunul in campania electorala de la parlamentare.

O vizita dupa 22 ani

Ieri am fost in Slobozia pentru ritualul lunar... banca... societatea de asigurari... casa de asigurari de sanatate... spitalul judetean... De data asta a mers si Oana. Trebuia sa fie prezenta la nu stiu ce prezentare de produse farmaceutice sau cosmetice, nu stiu exact. Pentru mine e tot un drac. Am lasat-o la prezentarea ei si mi-am vazut de alergatura mea, dar am terminat destul de repede. Mi-am facut de lucru cu o saorma, insa acele ceasului se invarteau cam lent. Ce naiba sa mai fac? Prezentarea aia mai dureaza mai bine de o ora. O idee imi loveste peretii cutiei craniene, altfel cam goala.

Ce ar fi sa merg pana in Amara? Acolo m-a prins Revolutia intr-o tabara de mate. Inainte de '89 ministerul organiza tabere pentru cei care aveau rezultate pe la olimpiadele judetene. Io puneam accent pe mate pentru ca tata era prof de mate si era vorba de prestigiul lui. Deh... orasel mic... judet mic... Intr-un an chiar s-a suparat profa de fizica pe mine ca am driblat-o si am mers in tabara de mate, da' asta era prin vremurile in care chiar se lipea fizica de mine. De obicei in vacantele de iarna eram stransi in taberele astea si rareori toamna dupa ce incepea scoala. Adica vorba vine ca incepea scoala. In realitate incepea munca la camp si cel putin o luna cica invatam. Invatam sa scoatem cartofi, sa culegem rosii, pastai, struguri si alte din astea specifice radacinilor sanatoase. Nu radacinilor plantelor, ci radacinilor membrilor de partid. Cand aveam noroc prindeam o tabara de toamna si doua saptamani lasam pastaia si dadeam din pix. Dupa o tabara din asta aveam acoperita materia pe un trimestru intreg. Dimineata ne bagau 4 ore de predat, iar seara ne pocneau cu testul din materia zilei. In mod normal taberele astea tineau 12 zile, dar aia s-a terminat dupa numai 5 zile ca ramasesem fara scumpul nostru tovaras presedinte si de atunci nu am mai ajuns in Amara. Vineri pe la 12 ne-a strans inspectorul de mate Popescu si ne-a zis ca s-a terminat tabara din lipsa de fonduri. Aiurea lipsa de fonduri in vremurile alea! Dupa niste ani mi-a povestit ca in seara dinaintea zilei de vineri il "convocase" securitatea. I-au zis sa dea ordinul de imprastiere, dar fara sa scoata vreun cuvant despre evenimentele din tara. El saracul n-a zis nimic, dar unii elevi deja stiau ca se tirasera Ceausestii. Io nu stiam nimic ca eram mai prost. Tata era si el prezent in tabara in calitate de profesor, dar saptamana aia cam facuse naveta acasa pentru a asculta Europa Libera. Mie si lui Catalin nu ne-a zis nimic, asa ca noi eram fraierii satului.

Stiam care era iesirea inspre Amara, dar nu stiam exact cum se ajunge, asa ca am apelat la GPS. Mare noroc am avut. Nu stiu cum as fi reusit sa fac cei 4 km in linie dreapta fara aceasta minune a tehnologiei. Intru in Amara si imediat vad un panou care arata ca trebuie sa faci dreapta pentru a ajunge la hotel Parc. Chiar la hotelul asta se facuse tabara din decembrie '89. Fac dreapta si am intrat intr-o padure-parc de nu-mi venea sa cred ca exista asa ceva in Baragan. Daca aveam un cort in masina ma instalam acolo si nu mai plecam. Da' nu stiu cum dracu' am facut ca n-am nimerit hotelu' in cauza. Am ajuns la hotel Lebada. Nu-mi venea sa cred. Asta era fostu' hotel al sindicatelor (UGSR). Am prins si aici vreo doua tabere de iarna. Parca prin '86 si '87. Chiar daca hotelul este unul de doua stele, peisajul e de vis. Multa verdeata, iar in fata pe bancute stau cativa pensionari. Vreau sa scot aparatul din portbagaj, dar privile scrutatoare ale pensionarilor ma fac sa ma razgandesc. Deja e mult pentru ei ca le tulbur retina cu prezenta mea.

Ma indepartez usor si mai bajbai un pic in speranta ca voi gasi Parcul. N-am noroc. Apelez iar la minunea tehnologiei si pe Google Maps identific pozitia hotelului. O iau usurel pe aleile indicate de prietenul Goagal si reusesc sa ajung la tinta. Cu vreo 100 metri inainte de hotel vad o placuta care ma atentioneaza ca e proprietate privata. Ma apropii timid. Parcarea aia mare din fata hotelului acum imi pare atat de mica...

Acolo ne-am batut cu zapada in seara cand ningea ca la balamuc. Asta e cladirea in care am mancat prima oara slanina. Dupa ce treceau doua ore de la masa ne apuca o foame crunta. Intr-una din seri unul dintre colegii de camera a obtinut o bucata de slanina de la alti baieti si am devorat-o rapid. Tot asta e locul unde am vazut prima oara desene animate cu Bugs Bunny la video pe un televizor color romanesc Telecolor. Seara aveam uneori program de video. Bugs Bunny sau Academia de Politie. Asta e locul in care unii descopereau liftul. Mi-l amintesc pe grasul din nu stiu care sat care facea mereu pe liftierul.

Multe amintiri ma asalteaza...

Parchez masina si merg la receptie pentru a cere voie sa fac fotografii. Dintre cele patru tipe aflate acolo una imi acorda putina atentie. Ii explic ca vreau sa fac fotografii. Ma priveste suspicios. Nu, nu sunt ziarist. Fac poze pentru mine pentru ca-s nostalgic. Ii explica ca am prins niste tabere in acest hotel inainte de '89. Deja nu mai e chiar asa de suspicioasa, acum e mai mult compatimitoare. Probabil se gandeste ca sunt hodorog daca am fost in tabere inainte ca ea sa se nasca. Totusi ma intreaba ce vreau sa fotografiez si se linisteste cand afla ca nu ma intereseaza interiorul hotelului. Multumesc si ies din cladire.

Privesc la terasa aflata langa baza de tratament. Asta parca nu era atunci. Terasa, ma, nu baza de tratament.

Parca nici leaganele nu erau.

Ma indrept agale spre lac.

In timp ce privesc lacul imi amintesc de ziua in care Nelu s-a dat pe gheata si s-a spart gheata la mal fortandu-l sa faca o baie in lac. S-a descaltat si de la lac pana la hotel a mers in sosete pe un ger de crapau pietrele.

Gasesc si pavilionul in care am stat intr-un an in camera cu Ovidiu, baterist amator.

Langa el este alt pavilion in care faceam cursurile si dadeam testele.

Mai lipseste zapada... Dar avem in plus 22 ani in calendar...

Viata de Gaina

Deseori intalnim personaje care au ceva de demonstrat. De fapt nu prea au nimic de demonstrat, dar ei simt nevoia sa demonstreze. Ce anume? Ca sunt mult mai buni decat ii vad cei din jur. E greu sa te evidentiezi atunci cand nu performezi in nici-o directie sau cand nu ai nici-o calitate care sa te faca deosebit. Ce-ti ramane de facut? Pai sa aplici tehnica contrastului. V-a frapat cacofonia? Nu trebuie. E la ea acasa. Hai sa vedem de ce. Pai tehnica se bazeaza pe aruncarea de materie maronie pe cei din jurul tau. Prin contrast tu vei fi curat, chiar imaculat, stand alaturi de cei pe care i-ai improscat. E o metoda ieftina, folosita pe scara larga si care da rezultate bune de cele mai multe ori. V-a frapat de multe ori, dar ati fost prea intrigati ca sa o formulati. Nu cred ca exista cineva care sa nu aiba un coleg de serviciu, nulitatea perfecta, dar care este bine vazut de sef. Acest coleg nu ezita sa va bage in situatii jenibile cand este seful de fata si astfel voi pareti niste incompetenti, iar el este valoros in ochii aceluiasi sef.

Hai sa particularizam un pic. Se da un personaj, sa-i spunem Gaina. Acest Gaina este fraierul clasei. Il ajuta atat numele cat si "calitatile" native. Ce poate sa faca? Mai nimic. Sta si inghite asteptand sa vina si vremea in care sa fie smecher. Oare va ajunge Gaina al nostru sa se transforme in Vultur? Pai ar avea ceva sanse, dar nu cu colegii astia.

Se termina si liceul. Gaina respira usurat. Vine admiterea la facultate. Gaina ia examenul. In semn de pretuire a unei asemenea performante tatal sau ii cumpara o Dacie noua. Avand masina reuseste sa-si faca si prietena pentru prima data in aceasta viata. Se pare ca astrele i se aliniaza. Mai lipseste putin ca totul sa fie perfect: Gaina nu e perceput ca smecher de catre cei din jurul sau. Increzator porneste la cucerirea ultimei redute. Noii sai colegi de facultate nu l-au cunoscut in timp ce era fraierul clasei. Trebuie sa se afirme repede ca fiind unul dintre smecherii seriei. Priveste in jurul sau si isi cauta un fraier. Este timpul pentru tehnica contrastului. Gata! L-a gasit! Pam pam pam! Bat tobele, zboara artificiile. Gaina mai are un pic si se transforma in Vultur. Il desparte de acest deziderat o distanta cat o putulica de furnica. Insa... intuitia i-a jucat feste. "Fraierul" nu e chiar fraier. Rolurile se inverseaza si cu cat Gaina se straduieste mai tare sa fie smecher cu atat isi consolideaza mai mult rolul de fraier al grupei, chiar al seriei.

E bine ca macar are prietena. Deocamdata. Se termina anul intai si vine vacanta. Personajul nostru ia o pauza de la rolulul de fraier al grupei. Se face un an si de cand tatal i-a cumparat masina si ii expira casco. Nu il prelungeste pentru ca nu are chef sa arunce cu banii catre societatile de asigurari. Mai trec vreo 2-3 saptamani si intr-o noapte masina i se volatilizeaza fara urme. Fara masina e cam greu sa-si mentina prietena, asa ca pleaca si ea. Probabil s-a dus sa caute masina. Vine toamna cand desigur ca se numara... restantele. Iar Gaina are de numarat din greu. Deja cedeaza psihic. Colegii sai observa asta si il lasa in pace. E degradant sa lovesti un om cazut.

Si uite asa personajul nostru a ajuns intr-un an de la agonie la extaz, apoi iar la agonie, de data asta fiind una mai dureroasa.

Au trecut anii. Facultatea s-a terminat de ceva timp. Intr-o zi eram prin trafic cu Stefan, un fost coleg de facultate, si vedem cum un politist a oprit un motociclist. Nu era prea greu sa-ti dai seama de ce. Motociclistul ii daduse casca pasagerei sale, el mergand cu creasta in vant. Probabil ca la el nu prea avea ce sa protejeze casca. Stefan imi spune sa opresc in dreptul lor pentru a-i spune politstului sa-l arda. Ne apropiem si in timp ce reduceam viteza il aud pe Stefan: Lasa-l, mah, mergi mai departe! Il intreb de ce si imi spune ca era Gaina. Asta e asa de fraier incat "se face" singur. Nu are nevoie de ajutor din exterior.

De data asta intuitia i-a functionat mai bine. Motocicleta il poate ajuta sa se metamorfozeze in Vultur. Sper ca nu i-au furat-o si p-asta!

Politisti sau militieni? Tot un drac...

Acu' vreo doua seri m-a apucat chefu' de plimbare si am mers iar la Stelnica la pontonul bacului unde avusesem intalnirea de gradu' I cu baiatu' lu' nea Ion care semana bine cu nea Ion. Sper sa nu-l intalnesc iar. Da' e intuneric si nu cred ca sta p-acolo. Probabil s-o fi refugiat in birtu' satului.

Ajung la ponton. Bezna ca-n nuc. Nu prea ai ce sa vezi. Ma gandesc sa fotografiez bacu' in lumina farurilor. Fara faruri mi-ar trebui un timp de expunere de minimum o jumatate de ora. Imi dau seama ca nu am trepiedul la mine si renunt la idee. Dupa vreo doua minute de stationare ma pun usurel in miscare. Ajung in intersectia de la primarie, virez la stanga si urc panta spre iesirea din sat. Un Logan se ia imediat dupa mine. O fi vreo coincidenta, asa ca il ignor. Urc usurel panta cu 40 km/h. Loganu' tot in spatele meu. Intru pe DN si dupa inca vreo 100 metri, cand sa ies din sat mi se inunda masina de lumini rosii si albastre venind dinspre Logan. Trag pe dreapta si astept in masina sa vad ce vor papa... politistii. Vine unu' agale la masina mea si imi cere actele fara sa se prezinte. Il intreb ce articol din Codul Rutier am incalcat. Cica niciun articol. Pai si atunci de ce m-ai oprit? Ca sa va verific extinctorul si trusa medicala. Hai nu zau! Ia arata-mi un ordin de serviciu din care sa reiasa ca faci control tematic legat de extinctor si trusa! Refuza. Normal ca nu are. Pun mana pe telefon si apelez 112. Raspunde una si ma paseaza la unu' care imi spune ca politia are dreptu' sa ma opreasca oricand vor muschii ei fara sa-mi prezinte un act. Il intreb cine este si spune ca operatorul 10 de la Ialomita. In timpul asta papagalul de langa masina isi pregateste alcooltestul ranjind fericit.

Cobor din masina si ii dau actele papagalului. Asta ma pune sa suflu in aparat si apoi sa-i arat portbagajul, inclusiv roata de rezerva. Nu-l intereseaza nici extinctorul si nici trusa medicala. De ce l-ar interesa? Ala a fost un pretext ordinar pentru a ma opri. Sunt si ei cu foamea in gat si se apropie Pastele. Poate iese vreun miel sau vreun peste de sub roata mea de rezerva. Apoi imi spune senin ca m-a oprit pentru ca s-a saturat sa-si ia "puli in gura de la sefi" pentru ca trec masinile pe langa el fara sa le opreasca. Cand l-am auzit imi venea sa-i bag si eu niste pule pe gat, dar am una singura.

Bai, dobitocilor, traim intr-un stat democratic care spune ca cetateanul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie! Nu ma acuzi tu ca un militian jegos si eu sa fiu obligat sa-mi demonstrez nevinovatia. Adica tu ma opresti pentru ca zici tu ca eu sunt un braconier ordinar si ma pui sa-mi demonstrez nevinovatia? In conditiile astea nu iti pot ura decat sa vina trei taranci si sa spuna ca esti peste si ca le-ai obligat sa se prostitueze. In timpul asta sa fii suspendat din functie si sa te chinui tu sa demonstrezi ca esti neinovat, iar alea sa nu fie obligate sa demonstreze acuzatiile.

Cred ca m-o fi blestemat cetateanul turmentat recte baiatu' lu' nea Ion care semana bine cu nea Ion care a murit.

In anii '90 asteptam sa iasa la pensie vechii militieni si sa ramanem cu noii politisti care sa nu ne mai abuzeze. Aia s-au pensionat de mult, insa astia noi care au venit din urma sunt mult mai lacomi, nesimtiti, aroganti si fomisti. Pai cand intri in contact cu astfel de specimene care manjesc uniforma nu poti sa nu te gandesti in secunda urmatoare ca bine le-a facut Boc ca le-a taiat salariile spagarilor cu cascheta. E o tampenie sa crezi ca Boc a facut ceva bun ca premier, dar asta simti cand intri in contact cu maimutele astea. Degeaba pe toate canalele TV apar politicienii si conducerea politiei care ne anunta ca politia a fost modernizata! Bai, papagalilor, cum a fost modernizata? Adica se hraneste mai mult din portofelele noastre in timp ce cetatenii cinstiti sunt calcat in picioare si infractorii sunt ajutati sa prolifereze?

M-am saturat de astfel de dobitoci. Unul m-a oprit mai demult printr-un sat din nordul tarii sa ma intrebe de ce nu am buletinul posesorului masinii (conduceam o masina imprumutata). Bai, dobitocule, tu n-ai aflat ca buletinul de identitate, cartea de identitate si pasaportul sunt netransmisibile? Ce legi aplici? Ca tu nu cunosti altceva in afara de legea spagii.
Sau imbecilul de Hoza care m-a oprit de vreo 3 ori in doua luni pentru ca aveam "tupeul" sa ies de pe autostrada pe iesirea unde era el "vames". Cum "vames"? Adica nu lasa niciun sofer sa treaca nevamuit. Ba imi spune si ca a fost elevul tatalui meu. Pai trebuia sa nu te bage in bac, ghiolbane! Ti-ar fi facut un bine. Astfel ajungeai la coada vacii unde iti e locul.

Deja m-am enervat suficient si e pacat de sanatatea mea! Asa ca incehei aici urandu-le militienilor deghizati in politisti multa UE!

Intre Viktoria si cetateanul turmentat

Sambata seara ajung acasa, dar cum am deschis usa m-a luat nevasta in primire. Mi-a luat sacosele din maini si m-a trimis la plimbare vreo jumatate de ora deoarece tocmai spalase gresia din hol. M-am urcat in masina fara vreo tinta anume si m-am trezit iesind din oras inspre Harsova.

Am ajuns in Stelnica si am iesit de pe DN coborand spre Dunare. Cand m-am apropiat de pontonul unde acosteaza bacul am remarcat ca sunt cativa pescari acolo. Trei pescari si un chibit. Asta este. N-am bafta de singuratate. Opresc masina la vreo 20 de metri de ei si nici nu apuc sa iau contactul ca imediat chibitul ma ia in colimator si se deplaseaza spre masina. Ce naiba mai vrea si asta? Ajunge langa masina si ma saluta. Ii raspund la salut si astept sa vad ce vrea. Aparent nu vrea nimic. Credea ca ar fi cineva din sat si poate il ducea si pe el in sat. N-am inteles de ce a trebuit sa vina tocmai langa masina pentru a se convinge ca nu-s un satean. N-am inteles nici de ce trebuia sa il ia cineva cu masina. Pana in centrul satului nu erau decat vreo 2-300 de metri. Ii zic ca nu-s din sat desi vazuse asta destul de clar si astept sa plece. Ti-ai gasit. Cum sa plece?

Cobor din masina si omul incepe sa-mi povesteasca emanand arome de rachiu: "Io am 60 de ani. Si a venit odata un om in sat si mi-a zis: Tu esti baiatu' lu' nea Ion. Pai de unde stii? Ca nu te-am vazut niciodata. Nea Ion e tata. A murit. El era plecat din patruscinci din sat. Asta care m-a vazut si mi-a zis ca seman cu nea Ion. Adica cu 7 ani inainte sa ma nasc io. Cica semeni cu taica-tu. Asa e. Io seman bine cu tata."

Mi-am luat camera foto din masina. Vazusem o nava de pasageri coborand usor pe Dunare. Baiatu' lu' nea Ion care seamana bine cu nea Ion imi citeste intentiile si spune aratand spre nava "E ucrainian." Sper sa nu inceapa acu' sa imi debiteze si despre nava de pasageri. Numai ca cetateanu' turmentat e pus pe treaba. Asa ca il mint imediat "Stiu, l-am mai vazut." Omu' nu se lasa intimidat si incearca inca o discutie si pe tema ambarcatiunii ucrainiene. Ii arat casca din ureche si ii explic ca vorbesc la telefon. Nu-i convine, da' se indeparteaza.

In timpul asta nava se apropie usurel. Cetateanul turmentat vocifereaza mai incolo "E Viktoria. Are steag ucrainian. Zi tu daca vezi altceva." Ma prefac ca nu-l aud.

Dupa jumatate de minut ajung la mal si valurile iscate de Viktoria leganand barcile pescaresti care probabil sunt la fel de batrane ca baiatu' lu' nea Ion care seamana bine cu nea Ion.

Unii aleg autoturismul altora pentru a ajunge in sat... altii aleg vasul de pasageri pentru a se plimba pe Dunare... altii aleg avionul...

...dar apusul e acelasi.

Il urmaresc cu coada ochiului pe cetateanul turmentat. Si el ma urmareste pe mine. E clar ca deja are o idee fixa. Trebuie sa plece cu masina mea. Mai incerc cateva fotografii. Cum ma apropii de masina cum vine si el hotarat. Aplic o eschiva si ma las pe vine fotografiind un catelus. Baiatu' lu' nea Ion care seamana bine cu nea Ion incepe "Mare noroc avem cu cainii p-aci..." Ii arat casca si ii zic ca vorbesc la telefon. Rabufneste nemultumit "Da' mult mai vorbesti la telefon!" Se intoarce si se indreapta spre pescari. Acu' trebuie sa profit de neatentia lui. Ma urc in masina, pornesc motorul si imediat ma pun in miscare. Yesss! Strategia a dat rezultate. Cetateanu' turmentat se intoarce uimit si il vad cu coada ochiului cum imi face semne cu ambele maini, dar eu trebuie sa ma concentrez la directia in care ma deplasez. Ma indepartez si il vad in oglinda retrovizoare cum o ia agale catre sat suparat ca nu i-a reusit combinatia. Probabil se va opri la carciuma sa-si mai ridice moralul cu un rachiu.

Protestul taximetristilor

Vazui la stiri cum protestara taximetristii in fata Palatului Parlamentului. Cica mor de foame daca nu creste pretul kilometrului de calatorie cu taxiul. Desi am fost solidar cu alte categorii socio-profesionale care au protestat imi cer scuze ca nu pot rezona cu problemele taximetristilor. Stiu, sunt un nemernic. Mai ales cand ne gandim ca taximetristii rezoneaza foarte strans cu problemele mele din trafic, ei asigurandu-se ca am destule probleme si ca nu exista riscul ca drumurile mele sa se banalizeze, ba chiar sa cada intr-o rutina periculoasa.

La fiecare iesire cu masina trebuie sa fie destui taximetristi care sa-mi taie fata venind de pe stradute fara prioritate, sa schimbe brusc banda fara semnalizare atunci cand eu mai am 1 metru pana sa ajung in dreptul lor, sa nu fie in stare sa se mentina intre dungile albe din rondurile multor intersectii si multe altele. Stiu ca sunt foarte prost platiti tinand cont ca ei sunt foarte inteligenti si ca intotdeauna fac statie fix in locul in care incurca traficul cel mai rau. Nu e chiar asa de usor sa determini acel loc. De asemenea sunt foarte responsabili si dupa ce iti taie fata opresc langa tine la semafor si te apostrofeaza elegant: "Ba, boule, de ce te bagi peste mine? Nu vezi ca am un copil in masina?" Iar mama copilului trebuie sa se simta onorata de grija pe care o manifesta taximetristul fata de siguranta ei si a copilului, iar la sfarsitul cursei sa lase un bacsis generos.

Pana la urma daca ma gandesc bine protestez si eu. Da. Protestez nemergand cu taxiul. Prefer sa merg cu transportul in comun. Daca esti sofer trebuie sa ai o memorie foarte scurta pentru a-ti incredinta integritatea corporala unor indivizi 2 in 1, dr. Jekyll si Mr. Hyde. Soferi care sunt amabili pentru a-ti lua banul din portofel, iar apoi cand ii reintalnesti in trafic te sicaneaza pentru a-ti arata cine sunt regii soselelor. E drept ca ei sunt mai mult regii sosetelor... nespalate.

Paradoxal este ca acest miting ne arata ca regii soselelor sunt rupti in cur! Dar au mai fost si in evul mediu regi cu vestminte peticite, asa ca si regii nostri sunt invitati sa-si accepte situatia de fomisti neapreciati in timpul vieti.

In incheiere pot spune doar: TU DI E-IR-PORT !

Este o insulta a fi numit tigan?

Niciodata nu am inteles de ce considera unii ca este o insulta sa spui cuiva ca e tigan. Explicatia pe care am auzit-o este ca acest termen era folosit in trecut cand tiganii erau sclavi. Asa. Si ce-i cu asta? Si romanii au fost secole intregi iobagi, dar nu este o insulta sa spui cuiva ca e roman, chiar daca prin Europa esti vazut din ce in ce mai prost daca esti roman.

In anii '90 cand Iliescu a acceptat ca etnia tiganeasca sa se numeasca etnia rroma a facut un mare deserviciu Romaniei. Pe el nu-l durea pixu' sa semneze un act pentru a-si creste numaru' de votanti. S-ar fi gandit mai mult la schimbarea numelui etniei daca asta ar fi insemnat sa scoata niste bani din punguta, da' n-a fost cazul. Ceva mai tarziu am intrat in UE si asa romulanii nostri, cu genele migratiei in sange, au fost primii care au decolat catre Europa pe unde s-au prezentat mandri ca fiind romanes. De aici pana la a intelege ca-s romani a mai fost un pas extrem de mic, mult mai mic decat cel facut de Neil Armstrong in iulie 1969. Si uite asa buletinele de stiri sunt pline de cetateni romani (nu li se precizeaza etnia) care cersesc, fura si locuiesc prin tabere ilegale la periferiile localitatilor. Si ca sa fie tacamul complet se introc in Romania dupa un timp scuipandu-ne in cap coji de seminte din Mercedesurile sau BMW-urile cumparate din "munca" lor.

Europenii au cam ajuns la limita rabdarii si vin cu masuri nedemocratice cum ar fi amprentarea romulanilor, precum si expulzarea lor. Ba mai mult chiar limiteaza dreptul la munca al romanilor care vor sa duca o viata cinstita in Europa aia democratica. Pai, mai fratilor mai mari, prin anii '90 urlati ca nu-i integram pe unguri sau pe tigani. Recunoastem ca suntem mai inapoitai si nu stim sa facem asta, dar suntem foarte receptivi la lectiile voastre. Ia aratati-ne cum functioneaza democratia aia si integrati-i voi pe tigani! Fiti profesorii nostri. Dar nu va rezumati la teorie, ci vrem sa vedem cum imbinati voi teoria cu practica. Noi ne-am cam saturat sa-i integram pe tigani doar cu portofelul nostru, in rest tragandu-se ei de-o parte si scuipandu-ne dispretuitor.

Pai daca e jignitor sa spui "tigan" pentru ca etnia isi aminteste de perioada cand erau tigani, dar sclavi, io astept cu interes cand etnia se va simti jignita de cuvantul "rrom" pentru ca le va aminti de perioada cand erau analfabeti. Nu ma imbat cu apa rece, pentru ca stiu ca mai trebuie sa treaca cel putin un mileniu pana ca ei sa iasa din analfabetism, asa ca pana atunci vor fi romanes si desigur ca ei vor reprezenta cartea de vizita a Romaniei.

Bine ca nu mai traieste Giuseppe Verdi! Cum care Verdi? Ala care cand se plictisea compunea niste zdranganele din astea, mult sub rafinamentul manelelor. Ce a facut al dracului macaronar? A compus Nabucco unde o arie se numeste Corul sclavilor evrei. Daca mai traia macaronaru' sigur l-ar fi sanctionat Consiliul National Pentru Combaterea Discriminarii. Pai cum sa faci o alaturare din asta jignitoare "sclavi" + "evrei"? Pentru asta merita sa fie rastignit. Daca Verdi ar fi fost roman, sunt convins ca Basescu ar fi iesit in Parlament si l-ar fi condamnat pe acest compozitor de doi bani si ar fi castigat voturile evreilor din Romania.