A fi sau a nu fi... coarda

Purtand o discutie cu Remi, un cunoscut violonist (de fapt era cunoscut cand eram amandoi prin clasa a sasea) am fost surprins sa aflu ca nu a auzit de Vanessa Mae. Cum naiba, mai Remi? Desi tanti asta nu e batrana, are doar vreo 34 anisori, e cunoscuta de vreo doua decenii. Ea a inaugurat un nou curent dupa reteta urmatoare:
- se ia o tipa frumusica, de preferat asiatica;
- i se pune in brate o vioara uneori clasica, alteori electrica;
- si tipa frumusica incepe sa cante la vioara in timp ce danseaza foarte bine.
Toate astea au loc pe muzica clasica.
Hai sa vedem ce iese!

Arata bine, se misca bine si cand nu foloseste vioara electrica "tortureaza" una clasica, Guadagnini, fabricata pe la 1761. Fiind si foarte talentata ca violonista, Vanessa nu prea a avut concurenta multi ani in acest segment pana cand cineva s-a gandit sa mai lucreze la reteta. Daca nu avea o singura violonista de calibru greu a optat pentru un cvartet de coarde. Nu fetele erau coarde, bre, ci instrumentele la care cantau. Numai la prostii te gandesti. Sa revenim la reteta:
- se iau patru fete dragute (e drept ca una are barnaul cam proeminent) dintre care obligatoriu una trebuie sa fie asiatica;
- sunt numite Bond, fara James;
- li se pun in brate niste instrumente electrice, mai exact doua viori, o viola si un violoncel;
- sunt urcate pe scena unde trebuie sa cante si sa danseze furand din spectatorii Vanessei.

Rezultatul este unul destul de bun si fetele sunt invitate si de Andre Rieu sa cante impreuna intr-un concert:

Publicul e in delir! Ce spui, mai Remi? Cum? N-ai auzit nici de Andre Rieu? Pe ce lume traiesti?

Andre Rieu este un fel de Jean-Michel Jarre al muzicii clasice. El o prezinta intr-o forma accesibila profanilor. Desigur ca puristii il arata cu degetul pentru ca e prea comercial, dar multora ne place Rieu, chiar daca e cam batraior, adica e cam de varsta lui taica-tau. Desigur ca in fisa postului figureaza o vioara Stradivarius. Omu' canta cu o orchestra destul de numeroasa numita Johann Strauss Orchestra si are niste spectacole care nu sunt chiar asa de sobre ca faimosul spectacol de 1 ianuarie de la Viena. Ba chiar de cele mai multe ori orchestra o ia razna dupa jumatatea spectacolului, iar alteori nici macar nu asteapta sa ajunga pana acolo.

Cele mai reusite spectacole mi se par cele pe care le face anual in Piata Vrijthof din orasul sau natal, Maastricht. Scena este situata pe una dintre laturile pietei, iar pe celelalte trei laturi sunt terase unde spectatorii stau la mese cu cate un pahar de vin, bere sau sampanie, iar in interiorul pietei sunt si scaune pentru cei care nu au avut noroc sa faca rezervare pentru o masa. Aici orchestra innebuneste mult mai repede, publicul danseaza pe langa mese, printre randurile de scaune sau chiar la balcoanele cladirilor care delimiteaza piata.

Problema coardelor nu a ramas ignorata nici de romani. Adrian Ordean a racolat trei eleve de la Liceul de Muzica "George Enescu" si o studenta de la Universitatea de Muzica si a repetat reteta Bond, singura diferenta fiind inlocuirea violei cu orga. Astfel ia nastere trupa Amadeus care devine rapid foarte cunoscuta publicului roman.

Acum urmezi tu, Remi! :)

Politia vegheste si amendeste

Da, politia vegheste si amendeste! Ba chiar suspendeste permise! Evident ca o face abuziv!

In dupa amiaza asta priveam la televizor un episod din Familia Bundy. Era a nu stiu cata oara cand il vedeam, dar de fiecare data era la fel de savuros. Numai ca de data asta taraboiul din exteriorul ferestrelor imi acoperea sunetul televizorului. Am abandonat canapeaua calduta si m-am indreptat spre fereastra. Pe strada era o nunta de cocalari, din aia cu strigaturi. Masinile nuntasilor parcate si pe stanga si pe dreapta drumului lasau doar un culoar pe mijloc cat sa treaca masinile, dar nici ala nu era practicabil pentru ca nuntasii intinsesera hora in mijlocul strazii. Chiar in fata blocului meu era un cap tractor cu o cisterna de GPL care astepta sa intre pe acel culoar, iar in spatele lui era o intreaga coloana. A asteptat vreo 10-15 minute pana cand nuntasii s-au hotarat sa incheie hora, dar ghinion! Coloana din celalalt capat al culoarului a intrat prima prin culoar. Au trecut mai multe autoturisme si din fata a venit si un alt TIR. Asta cu cisterna de gaz a tras putin dreapta sa-i faca loc celuilalt sa treaca, dar se pare ca i-a dat cu radical la calcul si a atins un pic usa unui Megane al nuntasilor parcat in dreapta lui. Desi el nu avea semne pe masina omul a fost corect si nu a dat bir cu fugitii.

Dupa cateva minute la Megane a venit o grasana imbracata intr-o rochie portocalie mulata care ii punea in evidenta sunculitele sexoase. Nu era singura, ci insotita de un politist de frontiera imbracat in civil ca doar era in timpul liber. E drept ca era genul care ar fi fost in stare sa mearga si la nunta in uniforma sa-l vada toata comuna ce tare e el. Si a inceput circul. L-au facut pe saracul camionagiu cu ou si cu otet. Intre timp apare si un moldovean la costum, genul mesterica de Spania, nuntas si el, si incepe sa urle la camionagiu: "Bă, ai asigurare? Ai asiguraree? Ăăăă?" Camionagiul le raspundea civilizat, dar astia il incoltisera. Intre timp apare si seful circulatiei din comuna, nuntas si el, care din interiorul elegantului sau Mercedes cu folii negre pe geamuri incepe si el sa urle la bietul camionagiu care isi permisese sa strice nunta cumnatului mandrului sef al circulatiei. Nervos si-a chemat un subaltern sa-l arda pe camionagiu. Pana sa apara agentul care primise nobila sarcina de a curata soselele patriei de un nesmitit de sofer ce strica nuntile smecherilor, nuntasii au blocat iar soseaua vreo 5 minute pentru ca trebuia sa mute calabalacul dintr-o masina in alta. Nu conta ca era ditai coloana de masini care asteptau sa treaca de nunta. Da' cine erau ei sa grabeasca nunta unui smecher? Si nu orice smecher, ci unul despre care se zvoneste ca e traficant de droguri. Ma rog, nu pot confirma zvonul pentru ca eu n-am cumparat marfa de la el. Deci dupa cum spuneam nu era nunta oricarui smecher ci tocmai a cumnatului sefului circulatiei din comuna si, sincer, eu chiar nu cred ca o ruda a unui distins cap al politie poate fi infractor.

Intr-un final nuntasii se cara si pe strada eliberata apare MCV-ul de la rutiera condus de vajnicul agent chemat sa salubrizeze traficul viciat de camionagii nesimtiti. Se apropie de masinile implicate in accident langa care ramasesera doar camionagiul, scroafa portocalie si politistul de frontiera. Acolo ii spune scurt camionagiului ca il va lasa fara permis pentru ca nu a pastrat distanta si s-a bagat in depasirea coloanei. I-am dat dreptate vajnicului agent. Cum sa depasesti masinile stationate? Trebuie sa fii imbecil sa le depasesti. Astepti in spatele lor pana vine cineva si le pune in miscare, astepti si o saptamana daca e nevoie.

Acum, lasand ironia la o parte, asta era genul de accident care trebuia solutionat prin intelegere amiabila, iar daca cele doua parti nu se intelegeau asupra vinovatiei, politistul care constata trebuia sa dea o amenda de doua puncte de penalizare. Insa nefericitul de camionagiu a fost omul nepotrivit la locul nepotrivit, adica acolo unde seful circulatiei blocase circulatia pentru ca al sau cumnat sa incinga o hora.

Camionagiul ii zice agentului: "Domnule, cum sa ma lasati fara permis 30 de zile pentru asta?" La care agentul ii raspunde arogant: "Bă, la inceput imi parea rau ca te las fara permis, dar acum chiar imi pare bine!" Si s-a tinut de cuvant lasandu-l fara permis! De asemenea m-a intrigat si cine se gasise sa se ia de camionagiu si anume: politistul de frontiera. Alt nemernic si ala. Nemernic pe care alta data l-am vazut zgariind o masina stationata dupa care a sters-o englezeste si care acum facea clabuci catre soferul autotrenului care nu a fost asa de "inteligent" incat sa fuga si el de la locul accidentului.

Halal politie! Cand vezi nemernici din astia te bucuri ca basescu le-a taiat salariul, dar apoi iti dai seama ca te bucuri degeaba. La nemernicii astia salariul constituie doar bani de buzunar la scoala pentru odraslele lor inteligente ca ei. Afectati de taierile de salariu au fost doar politistii cinstiti care traiesc din salariu, nu nemernicii care dupa taieri isi cumpara Mercedesuri.

Dupa ce s-a incheiat tarasenia i-am recomandat nefericitului ramas fara permis sa conteste sanctiunea in instanta si i-am promis ca ii voi fi martor, ba chiar l-am mai convins pe un vecin care asistase la mizeria asta sa fie si el martorul camionagiului. Si n-ar strica sa faca si niste plangeri pentru abuz in serviciu, atat la Directia Generala a Politiei Rutiere, cat si in instanta.

Pana atunci ii doresc succes bietului sofer calcat in picioare de Polutia Romana!

Franta si tiganii... Franta lor... tiganii nostri...

De cand cu intrarea Romaniei in UE au inceput oamenii sa se plimbe prin Europa. Romanii mai putin, tiganii mai mult. Doar e vorba de un popor migrator, ce naiba! Nu poporul roman, bre! Celalalt. Si se plimbara tiganii cat se plimbara, dar cel mai mult le placu pe langa stalpul ala din buricul Parisului. Lume multa p-acolo. Mai aveau si ei cu cine sa schimbe o vorba... un portofel... Numai ca statul francez nu a suportat concurenta prea mult timp si i-a trimis acasa pe bronzati cu cate 300 euro de palarie. Hai, fie si de fusta inflorata! Afacere buna! Au luat tiganii banii, au venit in vacanta in Romania cu avionul asigurat de francezi, dar dupa aceea, cum era si normal, back in bussines! Tot la Paris ca acolo aveau oamenii afaceri prospere.

Zilele astea ministrul de interne francez s-a decis sa ia taurul de coarne si sa rezolve definitiv problema "inchiderii" tiganilor intre granitele Romaniei pe motiv ca cica ei francezii nu pot sa preia gunoaiele Europei. Pai, mai dragi cetateni Europeni vorbitori de limba franceza, prin anii '90 ne-ati aratat cu degetul pe motiv ca nu suntem in stare sa integram minoritatile. Manca-v-as portofelili voastre, voi de ce nu-i integrati? De ce ii deportati in Romania? Conform logicii stimabilului ministru francez de interne noi suntem tomberonul Europei. Ce vina avem noi ca in urma cu cateva secole s-a oprit ciuma fix in jurul Carpatilor?

Dar sa revenim la ciorile... pardon... oile noastre! Io mi-am asumat criticile cum ca romanii nu i-au integrat pe tigani, da' sa ma ia dracu' daca stiu cum s-o facem. D-aia zic sa cascam dracului ochii la alti europeni mai civilizati si sa invatam de la ei! Sa-i integreze ei pe tiganii si noi luam notite. Dupa ce voi vedea o demonstratie de integrare a tiganilor facuta de francezi sau de macaronari sa mor de nu integrez si io pe cineva. Uite, spre exemplu, noi am putea sa incercam sa integram lipovenii, dar ne trebuie musai exemplul francez.

Asa ca, stimabili europeni civilizati, integrati voi "gunoiul" (conform definitiei ministrului francez de interne)! Cand e vorba de dat din gura sunteti tare buni! Acum e timpul sa treceti la fapte! Nu va mai comportati ca boierul cu iobagii! Deportarile astea sunt nedemocratice! Tot nedemocratica este si limitarea dreptului la munca a cetatenilor romani. Atentie! Romani! Ne-am cam saturat sa ne luati la per-pulis.

Gud lac la integrare!

Bradisteanu versus Basescu, 1-0 pentru diavol

Desi mi-am propus sa stau departe de rahatul politic pentru ca pute prea tare, evenimentele din ultimele zile au reusit sa ma faca sa ma razgandesc.

Am vazut cu totii cum intaiul corupt al tarii trebuia sa fie arestat si plimbat cu catuse in prime-time. Regizorul aranjase spectacolul la detaliu. Cum care regizor? Regizorul-jucator... sau actor... dupa caz... Toate bune si frumoase pana la un punct in care nemernicul de actor se gaseste sa improvizeze cu un pistol scos din buzunarul halatului de casa. Actorul se raneste usor, dar cui ii pasa? Spectacolul a esuat. Publicul platitor nu vede catusele. Macar de ar fi vazut un cadavru, dar nici cadavru n-avem. Actorul este scos din scena, dar cochetaria sa de curva masculina priveaza publicul si de cele cateva picaturi de sange care ar mai fi putut sa intereseze publicul. Dar ce sa vezi? Dupa ce actorul si-a schimbat camasa patata de sange si-a infasurat un fular in jurul bandajelor.

Regizorul turbeaza. Ar fi trebuit sa primeasca un Oscar, dar din imbecilitatea actorului nu prea mai are sanse sa culeaga nici macar o galeata de garoafe ofilite dupa ce se trage cortina. Cu spume la gura incepe sa apese pe toate butoanele aflate la indemana, chiar daca nu stie exact cum se va modifica decorul la fiecare apasare de buton. Unul dintre butoane deschide usa camerei in care se afla armata de critici platita de regizor pentru cronici pozitive. Acestia se calca in picioare unii pe altii pana tarziu in noapte si mazgalesc mii de foi cu condeiul inmuiat in sange. Din pacate nu e sangele actorului, ci doar sangele unui purcel din recuzita care trebuia sa fie facut la protap dupa spectacol. Tarziu in noapte se sting luminile scenei, dar a doua zi o data cu rasaritul soarelui incepe viermuiala pe scena si prin jurul ei.

De fapt scena s-a mutat cateva cvartale mai incolo intr-un spital adormit pana la eveniment. Actorul este operat in loc sa fie tarat la Rahova in starea in care se afla cu sangele siroind pe drum la fel ca spahiii fugariti de Vlad Tepes. Regizorul este in pragul apoplexiei. Urla cu ochii iesiti din orbite si cu balele curgandu-i din gura. Apropiatilor sai le este frica sa intre in incapere, dar si neprezentarea la apel le poate aduce condamnarea la moarte. Grea situatie! Parca cea mai buna solutie este sa intre totusi la regizor si sa-l ajute sa gaseasca niste tapi ispasitori. Pe la gazete armata de critici incepe sa indice vinovati pentru esecul piesei de teatru. In primul rand e vinovat recuziterul pentru ca i-a dat arma. Apoi masinistul pentru ca nu l-a spanzurat pe actor cu sfoara cortinei cand a vazut ca n-a murit din cauza impuscaturii. Ba chiar si sufleurul a suflat aiurea. Ar trebui supusi oprobiului public si profesorii care l-au avut ca student pe actor in timpul facultatii. Niste pietre bine tintite la Stalpul Infamiei le-ar face foarte bine.

In mijlocul vacarmului medicii se concentreaza la ceea ce stiu mai bine: sa-l trateze pe actor. Nu e prima oara cand opereaza in vacarmul unui scandal. Operatia reuseste si pacientul nu moare. Regizorului nu-i vine sa creada. Macar de ar fi murit in operatie si ar mai fie iesit ceva, dar prostanacii aia de medici i-au stricat regia. Asa ca isi trimite apostolul Macovei sa trambiteze ca medicii nu au tratat corespunzator pacientul deoarece traieste. Nici figurantii care trebuiau sa-l plimbe pe actor cu catusele nu si-au facut treaba. Gata li s-au terminat carierele. Si lor si celor care i-au recomandat pentru acest spectacol. Sa curga sange! Sange de medic, sange de figuranti, sange de gardieni, sange de avocati... cat mai mult sange... Toata scena sa fie spalata in sange! Ca in Noaptea Sfantului Bartolomeu.

Medicului Bradisteanu i se deschide rapid un dosar penal, iar doctorul Lascar este si el audiat de catre DNA. Idiotenia atinge cote inimaginabile. Un medic este acuzat pentru culpa medicala, dar nu exista nicio expertiza care sa stabileasca asta. Cuvintele apostolului Macovei sunt suficiente pentru a-i trimite pe medici la ocna. Nu mai este nevoie de probe. Dupa multe ore petrecute la DNA medicul Bradisteanu iese leganandu-se palid la fata. Nici doctorul Lascar nu se simte prea bine desi el nu este cercetat penal, ci doar audiat.

Nu e prea greu de inteles in ce au constat "audierile" DNA. Cei doi medici au fost amenintati cu dosare penale pentru spaga daca nu colaboreaza cu regizorul si sa-l azvarle cat mai repede pe actor in temnita. Medicii protesteaza ca e malpraxis. Li se arata cateva inregistrari in care se vede ca medicii au primit bani de la pacienti ca recompensa pentru calitatea operatiilor, iar acestia aleg raul cel mai mic. Il vor ejecta pe actor din spital.

Seara in prime-time desigur actorul este dat afara din spital si intemnitat la Rahova.

Regizorul a castigat. Putine puncte, dar a castigat. Insa e fericit ca desi nu a reusit sa-l ingenuncheze pe Arafat in iarna, a recuperat acum ingenunchind alti doi medici mai grei. Ce daca au muuuult mai multa carte decat el? La ce le-a folosit. Doar Dumnezeu da viata, dar in multe cazuri medicul Bradisteanu a redat-o. Ce daca niste muuulti oameni ii datoreaza viata lui Bradisteanu, care e mai mult decat un simplu om. Pentru echilibru tot niste muuuulti oameni ii datoreaza mizeria, foamea sau chiar moartea regizorului.

In acest meci a invins diavolul cu 1-0. Baietii buni inving doar in filme.

Drama unui prieten

 Povestea lui Adrian relatata de el insusi. Cuvintele mele sunt de prisos.

"A inceput cu o interventie chirurgicala. Extirpare de ovare. Operatie foarte grea. Tumoarea mare de pe uter era inoperabila la acel moment. A urmat chimioterapia. Sase sedinte. A suportat-o relativ usor. Dupa a patra sedinta, fiind in perioada de maxima vulnerabilitate (organismul afectat de citostatice) a facut o complicatie. In termeni populari "lipitura de mate". Ocluzie intestinala. A fost operata de urgenta. O alta interventie chirurgicala grea cu riscuri multiple. S-a recuperat nesperat de bine. Chirurgul mi-a spus, ii studiase dosarul medical inainte de operatie, ca in opinia sa ca si chirurg fara specializare in oncologie, ca a reactionat bine la chimioterapie. Cand a desfacut-o, a constatat ca tumoarea de pe uter regresase mult (comparativ cu estimarea din raportul de computer tomograf din vara) iar metastazele de pe ficat, abdomen si splina, macroscopic (palpare) nu mai erau detectabile. Ne-a incurajat sa luptam cu boala.

A continuat cu ultimile doua sedinte de citostatice. La evaluare concluzia a fost ca organismul i-a reactionat incredibil de bine, si metastazele numai erau deteactabile, iar tumoarea initiala de pe uter regresase cu 70% fiind operabila. Bucurie, vise sperante...

Au inceput dureri in articulatiile de la solduri. Tot mai agresive de la o zi la alta. Investigatie RMN, concluzia, cancerul i-a afectat sistemul osos. Cea mai spurcata forma de cancer, cu cele mai crunte dureri. A urmat radioterapia. Prima data cand un medic i-a spus-o in fata ca e vorba de tratament paliativ, menit sa-i atenueze durerile si pentru o perioada sa opreasca evolutia bolii. Exclus vindecare... Prima reactie a fost ca merge la Botosani sa-si cumpere loc de veci...

A trecut repede peste socul psihic. A fost o luptatoare incredibila. Cum o stiam de peste douazeci de ani, n-as fi crezut-o in stare de o asa putere de lupta. A terminat radioterapia. Greu, a afectat-o greu de tot.

A fost un moment de cumpana. In linii mari, medicina conventionala ne-a "spus" cum ca asta ar fi cam tot ceea ce-i poate oferi. La sugestia unui amic (nu spun cine, membru DC, un om deosebit) am inceput un tratament alternativ. Oricum numai aveam ce pierde...

Din start am eliminat "solutiile" fanteziste oferite de vindecatorii minune de care e plin internetul, si nici la descantari gen Mama Omida n-am apelat. In schimb am incercat un tratament naturist, oferit de un medic. Foarte pe scurt un program experimental, inca neomologat, dar cu oaresce rezultate care nu trebuiesc neglijate.

Dupa trei saptamani starea ei generala se ameliorase semnificativ. De exemplu, nu suporta statul in fund (mersul cu masina). tratamentele le-a facut la Iasi. Naveta, Simeria - Iasi, cu trenul, la vagon de dormit, iar Simeria - Petrosani cu masina. Cand a revenit acasa dupa radioterpie, mersul cu masina de la Simeria la Petrosani, circa 75 de minute, a fost un chin. Dupa trei saptamani de tratament alternativ, la cererea ei am dus-o la Oradea, cu masina, 5 ore la dus, 8 ore la intros (traficul...) pe care le-a suportat incredibil de bine.

In acesta perioada inca ieseam seara la plimbare, e drept nu foarte lunga. stateam la terasa la o bere (eu...). Dar au inceput sa apara alte complicatii. La inceput o stare de amorteala la un deget de la mana stanga, apoi tot mai des, crize in care ii amortea o parte tot mai mare din mana, apoi crize insotite de miscari convulsive ale mainii stangi, apoi ale mainii si ale obrazului (partea stanga). Un fel de epilepsie.

Alt RMN. Alta veste crunta. Metastaza cerebrala. iar consultatii de urgenta. Colaborare medic oncolog, medic neurochirurg. Concluzia, este o singur ametastaza cerebrala, operabila.

Medicul neurochirug a avut oaresce reticente legate de operatie, in sensul ca dat fiind dosarul ei medical nu se mai prea juistifica o interventie chirurgicala, dar, vazand optimismul ei si dorinta ei de a invinge boala a decis sa o opereze. Operatie pe creier. Extrem de dificial, care a decurs incredibil de bine. Din pacarte, ca-n bancurile proaste. Operatia a reusit, pacientul a murit...

Operatia pe creier chiar a fost o reusita, dar restul organismului nu a mai suportat. Avea noi metastaze care ii atacasera grav splina si rinchii. Dupa operatia pe creier, a urmat o saptamana cu trend ascendent. Se recupera foarte bine. Nu-si mai controla degetele de la mana stanga, dar dupa exercitii cu fizioterapeutul a reainceput sa mearaga. Sa umble prin salon, sa mearga la baie. Cine a ingrijit un bolnav in stare grava stie ce inseamna cand un bolnav reaincepe sa mearga la baie...

Apoi, a urmat ultima saptamana. Chinuri cumplite. E greu de descris in cuvinte ce inseamna sa vezi pe cineva cu care ai impartit patul timp de 21 de ani cum plange si urla de durere, te implora sa-i dai ajutorul, iar tu esti neputincios, n-ai ce-i face...

In ultima perioada, simtea o nevoie acuta sa bea alcool. N-a fost niciodata o consumtoare de alcool. Cu o zi inainte de externare, pe 17 mai a fost ziua ei. 44 de ani. Cu cateva zile inainte incepuse sa-mi spuna ca vrea sa bea. Vrea sampanie. I-am spus medicului. Raspunsul: Domnule, evident ca aprobare oficiala nu va pot da. I-ai domnule o sticla de sampanie sa o bea cu fetele din salon. Un gat de sampanie n-are ce sa le faca rau...

I-am organizat un "party". Rude, prieteni, colegele de salon, asistente. Tort, sampanie. S-a bucurat de ultima ei aniversare. A baut circa 20 ml de sampanie, s-a cherchelit si a adormit...

Ultimile 4, 5 zile a inceput tratamentul cu morfina. Macar a mai a scapat de durerile alea crunte. in ultimile trei zile nu a mai mancat nimic. Cu o seara inainte, in schimb, mi-a spus ca vrea bere. I-am luat o doza de bere din care a baut aproape un pahar...

Daca in urma cu un an de zile, cineva mi-ar fi spus ca o sa invat sa gatesc n-a s fi crezut. 21 de ani mi-a gatit ea mie, jumatate de an i-am gatit eu ei. M-am calificat ca infirmier. Igiena corporala pentru un bolnav neputincios. Macar atata consolare am ca n-am lasat-o sa fie spalata, curatata de straini. Inainte daca trebuia sa fac o injectie si vedeam un strop de sange eram in stare se lesin. Ultimile saptamani eu i-am facut injectiile. M-a invatat o asistent, sa o pot ajuta atunci cand interveneau crizele de dureri in tim,pul noptii.

Tratamentele medicale le-a urmat la Iasi si la Petrosani. A avut parte de o asistenta medicala de exceptie. Medici carora nu am sa le reprosez absolut nimic. S-au implicat nesperat atat profesional cat si emotional. Am cheltuit un sac de bani, desi a beneficiat de tratatament medical gratuit. In schimb, nu am fost, nici un moment, conditionat de acordarea asistentei medicale in schimbul vreunei "atentii".

A avut o putere de a lupta cu incredibila. Pana cu o saptamana inainte de deznodamantul final inca mai credea in vindecare. Inca mai era optimista...

Dupa inmormantare (ieri) am constatat ca am o o masa intreaga plina de 1001 de medicamente. In special calmante, cu care am incercat sa-i alin durerile crunte (pana inainte sa treaca pe morfina). Le-am pus pe toate intr-o sacosa si le-am dus la spital, la sectia de oncologie. Sper sa poata ajuta pe alti bolnavi care au posibilitati financiare mai modeste. Ma gandesc ce sa fac cu dulapurile intregi de haine ale ei. Am vorbit cu o asocitie de ajutorare (Caritas) sper sa le accepte.

In linii mari, cam asta ar fi "radiografia" unei drame, din pacate mult prea des repetata si majora pentru mine. Le multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca tot textul."

Condoleante, prietene!