"A inceput cu o interventie chirurgicala. Extirpare de ovare. Operatie foarte grea. Tumoarea mare de pe uter era inoperabila la acel moment. A urmat chimioterapia. Sase sedinte. A suportat-o relativ usor. Dupa a patra sedinta, fiind in perioada de maxima vulnerabilitate (organismul afectat de citostatice) a facut o complicatie. In termeni populari "lipitura de mate". Ocluzie intestinala. A fost operata de urgenta. O alta interventie chirurgicala grea cu riscuri multiple. S-a recuperat nesperat de bine. Chirurgul mi-a spus, ii studiase dosarul medical inainte de operatie, ca in opinia sa ca si chirurg fara specializare in oncologie, ca a reactionat bine la chimioterapie. Cand a desfacut-o, a constatat ca tumoarea de pe uter regresase mult (comparativ cu estimarea din raportul de computer tomograf din vara) iar metastazele de pe ficat, abdomen si splina, macroscopic (palpare) nu mai erau detectabile. Ne-a incurajat sa luptam cu boala.
A continuat cu ultimile doua sedinte de citostatice. La evaluare concluzia a fost ca organismul i-a reactionat incredibil de bine, si metastazele numai erau deteactabile, iar tumoarea initiala de pe uter regresase cu 70% fiind operabila. Bucurie, vise sperante...
Au inceput dureri in articulatiile de la solduri. Tot mai agresive de la o zi la alta. Investigatie RMN, concluzia, cancerul i-a afectat sistemul osos. Cea mai spurcata forma de cancer, cu cele mai crunte dureri. A urmat radioterapia. Prima data cand un medic i-a spus-o in fata ca e vorba de tratament paliativ, menit sa-i atenueze durerile si pentru o perioada sa opreasca evolutia bolii. Exclus vindecare... Prima reactie a fost ca merge la Botosani sa-si cumpere loc de veci...
A trecut repede peste socul psihic. A fost o luptatoare incredibila. Cum o stiam de peste douazeci de ani, n-as fi crezut-o in stare de o asa putere de lupta. A terminat radioterapia. Greu, a afectat-o greu de tot.
A fost un moment de cumpana. In linii mari, medicina conventionala ne-a "spus" cum ca asta ar fi cam tot ceea ce-i poate oferi. La sugestia unui amic (nu spun cine, membru DC, un om deosebit) am inceput un tratament alternativ. Oricum numai aveam ce pierde...
Din start am eliminat "solutiile" fanteziste oferite de vindecatorii minune de care e plin internetul, si nici la descantari gen Mama Omida n-am apelat. In schimb am incercat un tratament naturist, oferit de un medic. Foarte pe scurt un program experimental, inca neomologat, dar cu oaresce rezultate care nu trebuiesc neglijate.
Dupa trei saptamani starea ei generala se ameliorase semnificativ. De exemplu, nu suporta statul in fund (mersul cu masina). tratamentele le-a facut la Iasi. Naveta, Simeria - Iasi, cu trenul, la vagon de dormit, iar Simeria - Petrosani cu masina. Cand a revenit acasa dupa radioterpie, mersul cu masina de la Simeria la Petrosani, circa 75 de minute, a fost un chin. Dupa trei saptamani de tratament alternativ, la cererea ei am dus-o la Oradea, cu masina, 5 ore la dus, 8 ore la intros (traficul...) pe care le-a suportat incredibil de bine.
In acesta perioada inca ieseam seara la plimbare, e drept nu foarte lunga. stateam la terasa la o bere (eu...). Dar au inceput sa apara alte complicatii. La inceput o stare de amorteala la un deget de la mana stanga, apoi tot mai des, crize in care ii amortea o parte tot mai mare din mana, apoi crize insotite de miscari convulsive ale mainii stangi, apoi ale mainii si ale obrazului (partea stanga). Un fel de epilepsie.
Alt RMN. Alta veste crunta. Metastaza cerebrala. iar consultatii de urgenta. Colaborare medic oncolog, medic neurochirurg. Concluzia, este o singur ametastaza cerebrala, operabila.
Medicul neurochirug a avut oaresce reticente legate de operatie, in sensul ca dat fiind dosarul ei medical nu se mai prea juistifica o interventie chirurgicala, dar, vazand optimismul ei si dorinta ei de a invinge boala a decis sa o opereze. Operatie pe creier. Extrem de dificial, care a decurs incredibil de bine. Din pacarte, ca-n bancurile proaste. Operatia a reusit, pacientul a murit...
Operatia pe creier chiar a fost o reusita, dar restul organismului nu a mai suportat. Avea noi metastaze care ii atacasera grav splina si rinchii. Dupa operatia pe creier, a urmat o saptamana cu trend ascendent. Se recupera foarte bine. Nu-si mai controla degetele de la mana stanga, dar dupa exercitii cu fizioterapeutul a reainceput sa mearaga. Sa umble prin salon, sa mearga la baie. Cine a ingrijit un bolnav in stare grava stie ce inseamna cand un bolnav reaincepe sa mearga la baie...
Apoi, a urmat ultima saptamana. Chinuri cumplite. E greu de descris in cuvinte ce inseamna sa vezi pe cineva cu care ai impartit patul timp de 21 de ani cum plange si urla de durere, te implora sa-i dai ajutorul, iar tu esti neputincios, n-ai ce-i face...
In ultima perioada, simtea o nevoie acuta sa bea alcool. N-a fost niciodata o consumtoare de alcool. Cu o zi inainte de externare, pe 17 mai a fost ziua ei. 44 de ani. Cu cateva zile inainte incepuse sa-mi spuna ca vrea sa bea. Vrea sampanie. I-am spus medicului. Raspunsul: Domnule, evident ca aprobare oficiala nu va pot da. I-ai domnule o sticla de sampanie sa o bea cu fetele din salon. Un gat de sampanie n-are ce sa le faca rau...
I-am organizat un "party". Rude, prieteni, colegele de salon, asistente. Tort, sampanie. S-a bucurat de ultima ei aniversare. A baut circa 20 ml de sampanie, s-a cherchelit si a adormit...
Ultimile 4, 5 zile a inceput tratamentul cu morfina. Macar a mai a scapat de durerile alea crunte. in ultimile trei zile nu a mai mancat nimic. Cu o seara inainte, in schimb, mi-a spus ca vrea bere. I-am luat o doza de bere din care a baut aproape un pahar...
Daca in urma cu un an de zile, cineva mi-ar fi spus ca o sa invat sa gatesc n-a s fi crezut. 21 de ani mi-a gatit ea mie, jumatate de an i-am gatit eu ei. M-am calificat ca infirmier. Igiena corporala pentru un bolnav neputincios. Macar atata consolare am ca n-am lasat-o sa fie spalata, curatata de straini. Inainte daca trebuia sa fac o injectie si vedeam un strop de sange eram in stare se lesin. Ultimile saptamani eu i-am facut injectiile. M-a invatat o asistent, sa o pot ajuta atunci cand interveneau crizele de dureri in tim,pul noptii.
Tratamentele medicale le-a urmat la Iasi si la Petrosani. A avut parte de o asistenta medicala de exceptie. Medici carora nu am sa le reprosez absolut nimic. S-au implicat nesperat atat profesional cat si emotional. Am cheltuit un sac de bani, desi a beneficiat de tratatament medical gratuit. In schimb, nu am fost, nici un moment, conditionat de acordarea asistentei medicale in schimbul vreunei "atentii".
A avut o putere de a lupta cu incredibila. Pana cu o saptamana inainte de deznodamantul final inca mai credea in vindecare. Inca mai era optimista...
Dupa inmormantare (ieri) am constatat ca am o o masa intreaga plina de 1001 de medicamente. In special calmante, cu care am incercat sa-i alin durerile crunte (pana inainte sa treaca pe morfina). Le-am pus pe toate intr-o sacosa si le-am dus la spital, la sectia de oncologie. Sper sa poata ajuta pe alti bolnavi care au posibilitati financiare mai modeste. Ma gandesc ce sa fac cu dulapurile intregi de haine ale ei. Am vorbit cu o asocitie de ajutorare (Caritas) sper sa le accepte.
In linii mari, cam asta ar fi "radiografia" unei drame, din pacate mult prea des repetata si majora pentru mine. Le multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca tot textul."
Condoleante, prietene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu