O vizita dupa 22 ani

Ieri am fost in Slobozia pentru ritualul lunar... banca... societatea de asigurari... casa de asigurari de sanatate... spitalul judetean... De data asta a mers si Oana. Trebuia sa fie prezenta la nu stiu ce prezentare de produse farmaceutice sau cosmetice, nu stiu exact. Pentru mine e tot un drac. Am lasat-o la prezentarea ei si mi-am vazut de alergatura mea, dar am terminat destul de repede. Mi-am facut de lucru cu o saorma, insa acele ceasului se invarteau cam lent. Ce naiba sa mai fac? Prezentarea aia mai dureaza mai bine de o ora. O idee imi loveste peretii cutiei craniene, altfel cam goala.

Ce ar fi sa merg pana in Amara? Acolo m-a prins Revolutia intr-o tabara de mate. Inainte de '89 ministerul organiza tabere pentru cei care aveau rezultate pe la olimpiadele judetene. Io puneam accent pe mate pentru ca tata era prof de mate si era vorba de prestigiul lui. Deh... orasel mic... judet mic... Intr-un an chiar s-a suparat profa de fizica pe mine ca am driblat-o si am mers in tabara de mate, da' asta era prin vremurile in care chiar se lipea fizica de mine. De obicei in vacantele de iarna eram stransi in taberele astea si rareori toamna dupa ce incepea scoala. Adica vorba vine ca incepea scoala. In realitate incepea munca la camp si cel putin o luna cica invatam. Invatam sa scoatem cartofi, sa culegem rosii, pastai, struguri si alte din astea specifice radacinilor sanatoase. Nu radacinilor plantelor, ci radacinilor membrilor de partid. Cand aveam noroc prindeam o tabara de toamna si doua saptamani lasam pastaia si dadeam din pix. Dupa o tabara din asta aveam acoperita materia pe un trimestru intreg. Dimineata ne bagau 4 ore de predat, iar seara ne pocneau cu testul din materia zilei. In mod normal taberele astea tineau 12 zile, dar aia s-a terminat dupa numai 5 zile ca ramasesem fara scumpul nostru tovaras presedinte si de atunci nu am mai ajuns in Amara. Vineri pe la 12 ne-a strans inspectorul de mate Popescu si ne-a zis ca s-a terminat tabara din lipsa de fonduri. Aiurea lipsa de fonduri in vremurile alea! Dupa niste ani mi-a povestit ca in seara dinaintea zilei de vineri il "convocase" securitatea. I-au zis sa dea ordinul de imprastiere, dar fara sa scoata vreun cuvant despre evenimentele din tara. El saracul n-a zis nimic, dar unii elevi deja stiau ca se tirasera Ceausestii. Io nu stiam nimic ca eram mai prost. Tata era si el prezent in tabara in calitate de profesor, dar saptamana aia cam facuse naveta acasa pentru a asculta Europa Libera. Mie si lui Catalin nu ne-a zis nimic, asa ca noi eram fraierii satului.

Stiam care era iesirea inspre Amara, dar nu stiam exact cum se ajunge, asa ca am apelat la GPS. Mare noroc am avut. Nu stiu cum as fi reusit sa fac cei 4 km in linie dreapta fara aceasta minune a tehnologiei. Intru in Amara si imediat vad un panou care arata ca trebuie sa faci dreapta pentru a ajunge la hotel Parc. Chiar la hotelul asta se facuse tabara din decembrie '89. Fac dreapta si am intrat intr-o padure-parc de nu-mi venea sa cred ca exista asa ceva in Baragan. Daca aveam un cort in masina ma instalam acolo si nu mai plecam. Da' nu stiu cum dracu' am facut ca n-am nimerit hotelu' in cauza. Am ajuns la hotel Lebada. Nu-mi venea sa cred. Asta era fostu' hotel al sindicatelor (UGSR). Am prins si aici vreo doua tabere de iarna. Parca prin '86 si '87. Chiar daca hotelul este unul de doua stele, peisajul e de vis. Multa verdeata, iar in fata pe bancute stau cativa pensionari. Vreau sa scot aparatul din portbagaj, dar privile scrutatoare ale pensionarilor ma fac sa ma razgandesc. Deja e mult pentru ei ca le tulbur retina cu prezenta mea.

Ma indepartez usor si mai bajbai un pic in speranta ca voi gasi Parcul. N-am noroc. Apelez iar la minunea tehnologiei si pe Google Maps identific pozitia hotelului. O iau usurel pe aleile indicate de prietenul Goagal si reusesc sa ajung la tinta. Cu vreo 100 metri inainte de hotel vad o placuta care ma atentioneaza ca e proprietate privata. Ma apropii timid. Parcarea aia mare din fata hotelului acum imi pare atat de mica...

Acolo ne-am batut cu zapada in seara cand ningea ca la balamuc. Asta e cladirea in care am mancat prima oara slanina. Dupa ce treceau doua ore de la masa ne apuca o foame crunta. Intr-una din seri unul dintre colegii de camera a obtinut o bucata de slanina de la alti baieti si am devorat-o rapid. Tot asta e locul unde am vazut prima oara desene animate cu Bugs Bunny la video pe un televizor color romanesc Telecolor. Seara aveam uneori program de video. Bugs Bunny sau Academia de Politie. Asta e locul in care unii descopereau liftul. Mi-l amintesc pe grasul din nu stiu care sat care facea mereu pe liftierul.

Multe amintiri ma asalteaza...

Parchez masina si merg la receptie pentru a cere voie sa fac fotografii. Dintre cele patru tipe aflate acolo una imi acorda putina atentie. Ii explic ca vreau sa fac fotografii. Ma priveste suspicios. Nu, nu sunt ziarist. Fac poze pentru mine pentru ca-s nostalgic. Ii explica ca am prins niste tabere in acest hotel inainte de '89. Deja nu mai e chiar asa de suspicioasa, acum e mai mult compatimitoare. Probabil se gandeste ca sunt hodorog daca am fost in tabere inainte ca ea sa se nasca. Totusi ma intreaba ce vreau sa fotografiez si se linisteste cand afla ca nu ma intereseaza interiorul hotelului. Multumesc si ies din cladire.

Privesc la terasa aflata langa baza de tratament. Asta parca nu era atunci. Terasa, ma, nu baza de tratament.

Parca nici leaganele nu erau.

Ma indrept agale spre lac.

In timp ce privesc lacul imi amintesc de ziua in care Nelu s-a dat pe gheata si s-a spart gheata la mal fortandu-l sa faca o baie in lac. S-a descaltat si de la lac pana la hotel a mers in sosete pe un ger de crapau pietrele.

Gasesc si pavilionul in care am stat intr-un an in camera cu Ovidiu, baterist amator.

Langa el este alt pavilion in care faceam cursurile si dadeam testele.

Mai lipseste zapada... Dar avem in plus 22 ani in calendar...